Urarile de Craciun imi dau ocazia de a lua temperatura isteriei care supraincalzeste Occidentul. O prietena din Anglia mi-a marturisit ca a inceput sa se simta "ca pe vremea lui nea’ Nicu". Parasise raiul socialist in anii ’80, pentru a descoperi ca, la Londra, Mos Gerila era totusi un personaj pozitiv, mai corect politic decat crestinul Mos Craciun.
Anul acesta insa, in Anglia, ofensiva contra Craciunului a imbracat haine noi, in pas cu moda. Primarii care au aprins luminitele de Craciun au fost acuzati de complicitate la incalzirea globala. De altfel, la tot pasul esti indemnat sa-ti reduci "amprenta" de gaze cu efect de sera. Trebuie sa te simti vinovat ca traiesti, ca respiri, ca ai copii, ca aprinzi lumina, ca gatesti si ca mananci: doar esti informat ca peste sapte kilograme de gaze cu efect de sera au fost emise in atmosfera pentru ca tu, crestinul capitalist, sa mananci de Craciun o friptura de vita.
In unele magazine englezesti au fost teleportate vanzatoarele obraznice de la "Alimentara". Stramba din nas cand le ceri o punga de plastic. Te apostrofeaza daca indraznesti sa cumperi becuri incandescente, nu lampi de neon. Risti sa fii interpelat de casiera activista: "Cum adica, nu-ti pasa de natura?". Nu conteaza ca lumina fluorescenta da dureri de cap si ca fiecare bec ecologic ar trebui vandut la pachet cu un container de algocalmine; becurile traditionale trebuie sa dispara, pentru a reduce emisiile de carbon. Migrenele ni le putem trata cu pastile. Dar incalzirea globala?
Ceausescu ar fi fost un erou al acestor vremuri. I-ar fi acuzat pe imperialisti ca incalzesc planeta; cat dureaza isteria, un deceniu, poate chiar doua, comunismul ceausist si-ar fi inventat inca o ratiune de a exista: lupta contra incalzirii globale provocate de capitalisti. Asa cum oameni de stiinta si activisti occidentali aplauda China pentru politica demografica politieneasca, si Ceausescu ar fi fost aclamat ca un lider responsabil care-si indeamna supusii sa mai puna o haina pe ei in casa daca le e frig, care cuteaza sa ia decizii impopulare precum oprirea curentului electric sau obligativitatea iluminatului fluorescent.
Dupa modelul reducerii cheltuielilor de inarmare, Ceausescu ar fi putut convoca si un referendum pentru reducerea unilaterala cu 5% a emisiilor de carbon. Ar fi fost totusi o cota sustenabila atat timp cat, de la Bruxelles, Comisia Europeana impune Bucurestiului o reducere cu 20,7%, fara consultari sau vreo evaluare a impactului asupra industriei romanesti. Ca si totalitarismul comunist, utopica salvare a unei planete supraincalzite justifica decizii netransparente, nefundamentate economic, luate la nivel global de catre autoritati asupra carora cu greu poate fi exercitat vreun control democratic.
si totusi este frig. Iarna aceasta, fara sa tina cont de faptul ca Al Gore a luat Premiul Nobel pentru al sau "Un adevar incomod – incalzirea globala", un val de frig a cuprins Rasaritul Europei si coasta de Est a Statelor Unite. Ieri a nins puternic si pe coasta de Vest. A fost atat de frig incat pana si liberalul "New York Times" a gazduit un editorial care a pus sub semnul intrebarii apocalipsa incalzirii globale propovaduite de Al Gore.
Bulgaria si Romania sunt si ele sub nameti. Dupa ce vara trecuta televiziunile, panicate de canicula, ne-au bombardat cu stiri apocaliptice, te-ai fi asteptat ca acum vestea unei zdravene ninsori sa fie linistitoare. Aiurea! Aceiasi reporteri care in vara gandeau ca statul ar trebui sa asiste si sa insoteasca fiecare babuta ce iesea din casa, desi afara se topea asfaltul la 42 de grade Celsius, infrunta astazi frigul si ninsoarea si acuza autoritatile ca nu au deszapezit instantaneu strazile si trotuarele patriei. O alunecare pe gheata surprinsa de cameraman devine subiect de stire. soferii inconstienti, care se incumeta spre zone stapanite de viscol si nameti, devin victime ale autoritatilor, vinovate pesemne ca nu au impiedicat zapada sa cada pe carosabil.
O reporterita isi cauta masinuta acoperita de troiene. O gaseste cu greu printre nameti. Marturiseste intregii natiuni speranta in topirea globala de la primavara, caci, bineinteles, autoritatile incompetente nu fac nimic ca sa-i dea zapada de pe masina si sa-i curete straduta dintre blocuri. Poate pana la primavara vine Al Gore sa dea zapada. Caci, spune teoria, zapada aceea nu ar fi trebuit sa existe.
Dar activistii nu ies la dat zapada. Nici nu se dau batuti. Confruntati cu frigul si ninsoarea, evitand multe "adevaruri incomode", ei vor muta accentul de pe "incalzirea globala" pe "schimbarea climei" sau pe "fenomene extreme".
Gelu Trandafir este publicist
