Spectacol de calitate
De la text pana la regie si interpretare, aceasta reprezentatie poate satisface pretentiile oricarui spectator, il cucereste, oferindu-i un teatru de calitate, care ii merge la suflet. "Un teatru frumos, cu o trupa minunata", a fost impresia dramaturgului rus, Leonid Juhovitki care a vizionat premiera piesei sale la Teatrul Odeon, in regia compatriotului Vladimir Granov.
Este interesant si important pentru mine sa inteleg cine a fost Don Juan: un criminal sau un umanist al Evului Mediu. si am ajuns la concluzia ca a fost un om bun in vremuri crude".
Leonid Juhovitki
Destul de rar se poate intalni un astfel de spectacol care prezinta o piesa scrisa intr-un limbaj cuceritor, o tragicomedie despre un personaj legendar, Don Juan, intr-o constructie fermecatoare. Nu vom intalni personaje bune sau rele, ci oameni care isi cauta fericirea. Prozatorul si dramaturgul Leonid Juhovitki, cunoscut si apreciat pe diverse meridiane, ne propune cu aceasta piesa scrisa in 1982 o intalnire cu un altfel de Don Juan decat cel lansat de Tirso de Molina, in 1630, trecut apoi la Molière, ajuns la Byron, iar in secolul XX devenind subiect pentru multi scriitori, dar intotdeauna tratat cu aspra judecata. Don Juanul lui Leonid Juhovitki este un barbat de 50 de ani, obosit de aventurile prin care a trecut, haituit de cei pe care i-a deziluzionat, nemultumit de ambitia sa de a darui placere si bucurie femeilor. Este un om cu bune si relele sale, care nu va fi pedepsit de Comandor ca in alte scrieri despre el, ci viata prin personajul metafora, Executorul, care ii va aduce sfarsitul. Toate celelalte personaje, de la adolescenta Conchita la sotia sa Elvira, de la ofiterul Carlos la poetul Mijo, pana la familia hangiului – tipologii cu precizie desenate de dramaturg -, ii solicita insistent un moment de multumire, fie prin iubire sau prin satisfactia razbunarii, dar toate ii pretuiesc demersul de a darui placere intr-o lume trista, cenusie. Piesa are un merit aparte prin modul in care dramaturgul imbina poeticul cu ironia si satira. Replicile sunt vii, pline de miez. O astfel de piesa despre legendarul Don Juan, daca incapea pe mainile unui regizor dornic sa se evidentieze cu orice pret, avea toate sansele unei ilustratii teatrale socante, incarcata de accente erotice inutile, dar la moda in curentul teatral actual. Vladimir Granov, actor, profesor si regizor rus, a ocolit orice exagerare si, pe linia lui Stanislavski, a croit un spectacol incarcat de emotie, migalos lucrat, un spectacol in care fiecare scena, prin manevrarea dibace a luminii, e un adevarat tablou vivant. Spectacolul are o teatralitate cultivata filmic. Nu ii lipsesc nici luptele scenice, Vladimir Granov fiind specialist si in cascadorie. Ca profesor, el preda in Europa si pe alte continente "biomecanica" lui Mayarhold, dar in acest spectacol, merge insa, pe stilul realist sustinut si prin mici amanunte, mai ales in crearea relatiilor complicate dintre personaje. Scenografia lui Vittorio Holtier ii sustine intentiile. Sala hanului in care poposeste Don Juan este ingenios construita, cu spatii de joc denivelate, iar costumele atemporale pornesc de la epoca spadasinilor si ajung la moda secolului nostru, sugerand ca tema lui Don Juan este vesnica.
Meritul cel mai mare al regizorului Vladimir Granov ramane totusi, lucrul cu actorii, selectarea unei distributii de elita. Actorii alcatuiesc, cu pofta de joc, o echipa care da viata spectacolului prin daruirea si credibilitatea interpretarii fiecarei partituri. Cu bucurie am redescoperit pe scena Teatrului Odeon pe tanara actrita Katia Pascariu care la absolvirea in 2006 a UNATC a obtinut premiul pentru cea mai buna interpreta, distinctie acordata pentru aparitiile in "Vor mai inflori florile-n noroi?", spectacol de teatru-dans. Katia Pascariu este o actrita speciala, care nu se remarca prin aparitia scenica spectaculoasa, ci printr-un talent nativ, inteligent, dublat de selectarea mijloacelor de expresie. Conchita este ultima femeie a seniorului Juan,
o adolescenta cu infatisare modesta, ce sufera ca e considerata urata, iar intalnirea ei cu Don Juan va insemna intalnirea miraculoasa cu dragostea ce ii va da siguranta de sine visata. Katia Pascariu in Conchita surprinde cu bogatia trairilor parcurse de personaj, emotionant redate. Este cand naiva, candida, cand revendicativa, revoltata, cand inteleptul judecator al situatiilor, totul fiind conceput de interpreta cu naturalete si interiorizare in expresie. Conchita sa devine o femeie fermecatoare cand danseaza, fericita, intr-o scena memorabil conceputa de regizor, ca si cea de dragoste cu Don Juan. Katia Pascariu reuseste prin acest rol afirmarea in viata teatrala ca o valoare a tinerei generatii. Specializat in personaje cheie, Florin Zamfirescu prezinta un Don Juan de exceptie. Cu nerv interior, actorul sugereaza tristetile lui Juan, convingerile ca a dorit binele tuturor chiar si cand a ucis, cat si oboseala sa prematura, plictiseala celui care cauta un refugiu si singuratate. Este remarcabil ca Florin Zamfirescu intrebuinteaza pentru acest rol o gama larga de nuante bine controlate de gandul interior al rostirii replicii si de sustinerea permanenta a relatiilor cu fiecare partener. Pe Elvira, sotia ce isi cauta de multi ani partenerul, Irina Mazanitis, cu atentie la accente, o construieste ca o femeie increzatoare in farmecele ei, nemultumita de infrangeri si de trecerea anilor. Satirizarea discreta a nazurosului personaj este cu farmec punctata de actrita. Mugur Arvunescu uimeste prin modul in care ingamfatul si prostovanul sau Carlos trece de la revolta, de la furia razbunatorului la starea docila, dictata de argumentele lui Don Juan. Cu umor il inzestreaza Mircea Constantinescu pe hangiul sau laudaros care se viseaza si el un Don Juan. Poetul exaltat prilejuieste lui Gabriel Pintilei creionarea cu fina ironie a personajului Mijo. Actorul este si dramaturg, fiind premiat recent la Festivalul dramaturgiei romanesti de la Timisoara pentru piesa "Elevator". Lui Ionel Mihailescu i-a revenit dificila partitura a Executorului, simbol al sfarsitului lui Juan, pe care il scoate la lumina cu mult firesc, prin conceperea unui personaj incarcat de regrete ca e nevoit sa franga un destin tumultuos.
Distributia se completeaza prin prezentele active in roluri secundare ale interpretilor: Angela Ioan, Dimitrii
Bogomaz, Ionut Kivu si Relu Poalelungi.
"Ultima femeie a seniorului Juan" este un spectacol pe care il recomandam vizionarii pentru calitatile sale deosebite. "Refugiul ratacitorului" este, cu talc botezat, hanul in care poposeste Don Juan, iar acest spectacol poate fi considerat un refugiu binevenit pentru cei ce ratacesc in nestire printre programe tv, incercand sa gaseasca un spectacol atractiv. Iata
ca Teatrul Odeon il ofera.
