Preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, şi cel al Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, au refuzat, la capătul summit-ului UE-Ucraina desfăşurat luni la Kiev, să semneze două documente – un acord de asociere politică şi un acord de liber schimb -, esenţiale pentru orice viitoare integrare a Ucrainei la UE, citând „deteriorarea calităţii democraţiei şi statului de drept”.
Ianukovici a declarat luni că „apartenenţa la comunitatea europeană rămâne cel mai puternic dintre obiectivele noastre”, iar textul celor două acorduri a fost descris de diplomaţi polonezi şi ucraineni drept „o schimbare geopolitică majoră care aşază Ucraina pe orbita UE şi o scoate de pe cea a Rusiei”. Cu toate acestea, un prim răspuns la întrebarea „încotro se îndreaptă Ucraina” îl vom primi astăzi, când Ianukovici se va afla în vizită la Moscova.
Dacă acordul cu UE va fi semnat în cele din urmă, el va fi iniţializat de cele două părţi începând din luna februarie, după care, dacă totul merge bine, urmează ratificarea de către toate statele membre în 2013 şi 2014. Or, comportamentul dictatorial al lui Ianukovici nu lasă speranţe prea mari pentru deblocarea relaţiilor cu Europa. Deşi ambii lideri europeni au făcut din eliberarea fostului premier Iulia Timoşenko, condamnată la şapte ani de închisoare, o condiţie pentru semnarea acordului, Ianukovici a refuzat să o amnistieze. Potrivit lui Van Rompuy, „preocuparea noastră cea mai serioasă este legată în pimul rând riscurile de a avea în Ucraina o justiţie motivată politic. Procesul Timoşenko nu reprezintă decât cazul cel mai şocant.
Dar cheia absolută este să avem o reformă vastă a justiţiei în acord cu standardele internaţionale”. El a descris totodată alegerile parlamentare din octombrie anul viitor ca fiind „testul de turnesol” pentru eforturile de reformă ale Ucrainei. „Este de o importanţă crucială ca potenţialii candidaţi să îşi exercite drepturile politice”, a declarat Van Rompuy. Cu alte cuvinte, nu numai că UE i-a dat un ultimatum lui Ianukovici să o elibereze pe Timoşenko, dar îi pretinde să o lase să candideze la alegerile viitoare. Or, potrivit unor surse diplomatice citate de EUobserver, Ianukovici nu va risca să o elibereze înainte de alegeri, OSCE nu va avea încotro decât să declare că alegerile nu sunt libere şi corecte, iar Uniunea Europeană va trebui să reacţioneze. Din acest motiv, consideră sursa citată, o dată mai realistă pentru ratificare este 2016.
Ruşii ameninţă cu robinetul de gaz
După ce în 2010 Ucraina s-a bucurat de o reducere din partea Moscovei a preţului la gazele naturale ca urmare a acordului prin care s-a prelungit dreptul Flotei Mării Negre de a staţiona la Sevastopol, în 2011 preţul a crescut constant, ajungând de la 230 de dolari mia de metri cubi până la 400 de dolari în ultimul trimestru. Potrivit agenţiei Stratfor, Kievul nu îşi poate permite acest preţ mai mult de câteva luni, ceea ce înseamnă că, mai devreme sau mai târziu, va trebui să cedeze pretenţiilor Rusiei, care se află într-o poziţie de forţă.
Recent, Moscova i-a cerut Ucrainei să se retragă din Comunitatea Europeană a Energiei dacă doreşte gaz mai ieftin. Cum pretenţia că partidul său, Partidul Regiunilor, este singurul care poate asigura gaz ieftin de la ruşi este una din armele politice ale lui Ianukovici în alegerile de anul viitor, preşedintele ucrainean a lăsat să se înţeleagă că va da curs cererii Rusiei. El a acuzat membrii comunităţii că au violat propriile reguli când au permis Serbiei să construiască noi facilităţi de stocare, punând în acest fel în pericol interesele ucrainene. Or, o ieşire a Ucrainei din Comunitatea Europeană a Energiei va duce în mod inevitabil la o integrare energetică mai mare între Rusia şi Ucraina.
O a doua solicitare constantă adresată Kievului de Moscova este să i se cedeze controlul asupra companiei naţionale ucrainene Naftogaz prin fuziune cu Gazprom. Până acum, ucrainenii au rezistat, dar, potrivit Stratfor, există indicaţii că la începutul anului 2012 Ucraina va accepta să acorde Rusiei acces parţial la Naftogaz fie printr-un consorţiu comun, fie prin spargerea Naftogaz în mai multe companii pe care ruşii să le cumpere în cadrul unui proces de privatizare. În felul acesta Rusia va obţine controlul asupra sistemului ucrainean de tranzit al gazului pe care şi l-a dorit dintotdeauna.
Ucraina este în prezent izolată de Europa şi vulnerabilă faţă de Rusia. Această situaţie va împinge Kievul şi mai mult în braţele primitoare ale Moscovei. 
