Turneul Campioanelor, cea mai elitistă competiție din tenisul feminin, a adus la fileu cele mai mari nume din istoria acestui sport. Un festin pentru iubitorii de tenis, competiția este chiar mai veche decât forul mondial WTA, care reglementează circuitul profesionist.
Cele mai bune 8 jucătoare ale acestui an, fără Serena Williams, se vor duela la Singapore, între 25 octombrie – 1 noiembrie, într-un turneu care își are originile la începutul anilor '70. În 1972, la începuturile erei Open, când tenisul feminin abia se organiza la un nivel profesionist, Virginia Slims Championships aduna, în Florida (SUA), la Boca Raton, cele mai bune 16 jucătoare ale lumii, cu Billie Jean King, principala favorită și numărul 1 în lume.
Denumit după sponsorul principal, Virginia Slims, de altfel prima companie care a investit în dezvoltarea tenisului, turneul avea să stabilească noi standarde de performanță în tenis. Premiile totale, în valoare de 100.000 dolari, erau unele consistente la acea vreme. Prima ediție a fost câștigat de a patra favorită, Chris Evert, o americancă, în vârstă de 17 ani, născută chiar în același stat în care a avut loc evenimentul sportiv. Totuși ea a trebuit să returneze premiul, în valoare de 25.000 dolari, deoarece nu a vurt să-și schimbe statut în profesionistă. Astlfe, prima campioană din istorie a fost o amatoare, care, ulterior, avea să-și mai treacă în cont alte trei titluri și 4 finale.
Turneul a continuat să fie dominat pentru un al doilea an consecutiv de Chris Evert, care, în 1973, a trebuit să se impună între 32 de jucătoare. De această dată, ea a încasat premiul după ce a făcut pasul la profesioniști. Trebuie menționat că la începuturile tenisului modern amatorii reprezentau baza de jucători din acest sport, chiar și la nivel de top. Margaret Court, o altă legendă, care în prezent dă numele celei de a treia arene de la Australian Open, s-a retras chiar înainte de primul său meci, asta după ce, la prima ediție, abandonase, tot în prima rundă, în fața surorii mai mici a lui Evert, Jeanne.
Tot în acest an s-a disputat și prima ediție de tenis la dublu a turneului, cuplul Rosemary Casals/Margaret Court (SUA/Australia) câștigând în fața perechii Françoise Durr/Betty Stove (Franța/Olanda).
Începând cu 1973, tenisul feminin profesionist era guvernat de nou-înființata WTA (Asociația jucătoarelor profesioniste de tenis), iar Turneul Campioanelor devenea o competiție simbol pentru acest sport, mai ales după ce s-a decis mutarea sa pe Los Angeles Arena.
Pentru următorii trei ani, între 1974-1976, competiția s-a desfășurat în L.A., crescând în importanță cu fiecare ediție. Primele 5 ediții au fost dominat de americanca Chris Evert și australianca Evonne Goolagong.
New York a organizat prima ediție a acestui turneu în 1977, la Madison Square Garden (arenă cu 18.000 locuri), atunci când Evert a ajuns pentru a șasea oară consecutiv în finală, cucerind ultimul său astfel de trofeu. Era o perioadă în care Florența Mihai sau Virginia Ruzici, prima finalistă la Roland Garros (1977), a doua, câștigătoare a acestui Grand Slam (1978), promovau România în rândul tenisului feminin.
New York, martor la istoria Turneului Campioanelor
Turneul a fost mutat un singur an în altă parte, în Oakland, după care, pentru o perioadă record, între 1979 – 2000, un singur oraș avea să se bucure, la final de an, de prezența celor bune tenismane ale lumii și acela a fost tot New York-ul.
Anul 1979 o aducea în finală, pentru a doua oară consecutiv, pe Martina Navratilova, campioana ediției precedente. Născută în Cehoslovacia, la doar 18 ani, în 1975, ea ceruse azil politic Statelor Unite și de atunci juca pe teren american. Nu era doar o deschizătoare de drumuri pentru jucătoarele Europei de Est, ci și o tenismană care avea să fie prolifică și să stabilească multe recorduri, încă nedoborâte. Navratilova avea să joace finala timp de zece ediții la rând, până în anul 1986, când turneul s-a jucat de două ori. Tot acesta era anul în care jucătoarea est-europeană cucerea al optulea și ultimul său titlu. La 26 de ani, în 1983, când își trecea în palmares al patrulea său trofeu, Navratilova avea să declare că tenisul ei a trecut la "un nivel cu totul nou".
Printre meciurile remarcabile se numără și finala din 1981, când Navratilova a învins cea mai tânără finalistă, Andrea Jaeger (care nu împlinise încă 16 ani). Anul următor, Sylvia Hanika, jucătoare care nu figura printre favorite, a încheiat seria de 27 de victorii a Navratilovei, cucerind Turneul Campioanelor.
Tot această competiție avea să aducă tenisului mondial, în finala din 1984, primul meci disputat pe sistemul cel mai bun din cinci seturi, de la feminin, după 83 de ani. Atunci, Navratilova o învingea pe Evert cu scorul de 63 75 61, astfel că nu mai era nevoie de desputarea seturilor 4 și 5.
Premiile ajunseseră, în 1987, la 1 milion de dolari și era cea mai mare sumă pusă la bătaie la nivelul circuitului WTA. Începea "regresul" pentru Navratilova, care suferea prima înfrângere la acest turneu începând de la finala din 1982. Steffi Graf cucerea primul său astfel de trofeu, din totalul de 5 adunate de-a lungul carierei.
Anul 1990 a fost o nouă bornă, nu doar în contextul politico-economic global, ci și în cadrul acestui turneu. Printre recorduri se numărau: premii totale de 3 milioane dolari, cea mai târnără campioană (Monica Seles, 16 ani), primul meci feminin de 5 seturi în 89 de ani. Seles se impunea, cu 6-4, 5-7, 3-6, 6-4, 62, după trei ore și 47 de minute, în fața campioanei de la US Open, Gabriela Sabatini.
Martina Navratilova, un coșmar, pentru jucătoarele anilor '80, chiar mai mare decât Serena Williams pentru adversarele, a ajuns la final de carieră la ediția din 1994 a Turneului Campioanelor. Cu 22 de calificări consecutive (cu exceția celei din 1990 – absentă accidentată), 14 finale și 8 titluri la acest turneu, ea a cedat de această dată în primul tur, în fața celei care urma să cucerească trofeul, Gabriela Sabatini. Virginia Slims sponsoriza pentru ultima dată competiția, anul următor intrând în parteneriat Corel Corporation.
Prima româncă la Turneul Campionilor
Irina Spârlea a fost prima reprezentantă a României prezentă la competiția de final de an. Ea a ajuns până în semifinale la edițiile din 1997 și 1998. Era o performanță fără precedent pentru o româncă. În vârstă de 23 de ani, Spârlea a intrat ultima pe lista celor 8 favorite la ediția din 1997. Pe atunci competiția, disputată cu 16 jucătoare, nu avea sistem cu grupe, ci doar: primul tur, sferturi, semifinale și finală.
Românca a cedat, la prima dintre ediții, în fața Janei Novotna (Cehia), care s-a impus cu 7-6, 6-2 și care avea să câștige și trofeul. Spârlea a revenit anul următor, însă fără a fi cap de serie. Și de această dată ceda, în semifinale, tot în fața viitoarei campioane, Martina Hingis, scor 6-2, 7-6.
Anul care a făcut trecerea între milenii, 2000, a fost ultimul pentru desfășurarea competiției la New York. Surorile Williams, care începeau să domine circuitul, au lipsit, iar Martina Hingis a cucerit al doilea său titlu.
Turneul lipsește din SUA pentru un an
În anul 2001, la mai bine de o lună și jumătate de atentatele care au zguduit SUA, sportul trebuia să arate că terorismul nu poate îngenunchia o lume întreagă. Competiția a avut loc la Berlin, la Olympiahalle, iar Serena Williams ajungea în finală. În vârstă de 20 de ani, americanca a cucerit titlul, însă nu pe teren, ci după ce adversara sa, Davenport, nu a mai putut juca ultimul act din cauza unei accidentări suferite în semifinale.
Între 2002-2005 competiția revine în SUA, la Los Angeles, orașul în care turneul a fost organizat la începuturi. Câștigătoare a trei Grand Slam-uri (Roland Garros, Wimbledon și US Open), în 2002, Serena Williams ajunge până în finala turneului, însă este învinsă de Kim Clijsters. Belgianca primise cel mai mare premiu din istoria tenisului feminin, 1 milion de dolari, iar următorul an a revendicat din nou trofeul, de această dată în fața franțuzoaicei Amelie Mauresmo.
Serena avea să ajungă din nou în finală, în 2004, însă pierdea din nou, învinsă de Maria Șarapova. În vârstă de doar 17 ani, rusoaica era abia a doua jucătoare care să cucerească trofeul la debutul său.
Dacă la US Open 2015 am avut parte de o finală italiană (Pennetta învingând-o pe Vinci), cu zece ani în urmă, tot în SUA, finala Turneului Campionelor a fost una sută la sută franțuzească. Mauresmo se impunea, în 2005, în fața conaționalei sale, Mary Pierce.
Competiția părăsește definitiv SUA
Turneul Campioanelor nu a mai fost organizat în SUA din 2005, anul 2006 mutând competiția la Madrid, Spania, țară care are în prezent unul dintre cele mai de succes turnee ATP/WTA, patronat de Ion Țiriac. Ambele ediții, organizate la Madrid, 2006-2007, au fost cucerite de o altă belgiancă, Justine Henin.
Turneul ajunge la Doha, între 2008-2010, timp în care se impun, pe rând: Venus Williams, Serena Williams și Kim Clijsters. A fost perioada în care au intrat în scenă surorile Williams, cele două disputând finala din 2009. Clijsters a reușit o performanță surprinzătoare, un an mai târziu, ajutată și de antrenorul său Wim Fissette, cunoscut românilor după ce a fost alături de Simona Halep în 2014. Clijsters revenise la vârful WTA după o perioadă dificilă a carierei.
Perioada 2011-2013, cu Istanbulul oraș gazdă, a adus noi premii record pentru acest turneu (6 milioane dolari în 2013). Petra Kvitova a câștigat prima dintre aceste ediții fără să piardă un singur set până în finală.
Serena Williams reușește tripla, Halep, ultima adversară
Aproximativ 70.000 fani au asistat în tribune la ediția din 2013, cu un total de aproape 214.000 pentru toți cei trei ani în care competiția a avut loc în Turcia. Succesul a fost asigurat și de faptul că Serena Williams, un magnet pentru public, a disputat finalele din 2012-2013. Americanca le-a învins, pe rând, la Istanbul, pe Maria Șarapova (2012) și pe Na Li (2013).
Americanca nu s-a oprit aici și a reușit tripla în 2014, după o finală cu Simona Halep. Românca, prima care a ajuns la finala acestui turneu, reușise o victorie impresionantă, în grupe, împotriva liderului mondial, scor 6-0, 6-2. În ultimul act era momentul revanșei pentru Serena, iar numărul 1 WTA nu a dezamăgit, câștigând cu 6-3, 6-0. Nu mai puțin de 129.000 spectatori au trecut pragul Singapore Indoor Stadium în cele 10 zile.
Turneul Campioanelor ajunge în 2015 la ediția cu numărul 45
Turneul elitist se desfășoară în formatul actual începând din 2003, când a fost introdus sistemul cu cele două grupe a câte 4 jucătoare, la simplu.
Turneul de dublu se desfășoară, fără întrerupere, din 1979. În primii ani ai competiții, la trei ediții diferite nu s-a jucat deloc dublu.
Competiția va avea loc, la Singapore, pentru al doilea an consecutiv. Și în acest an sunt așteptate în jur de 100.000 de persoane la Singapore Indoor Stadium, acolo unde Simona Halep va fi cap de serie numărul 1.
