Trei zile, criticii de teatru au stat de vorba ei intre ei despre chestiuni ale profesiei, despre teatru in general si teatru in special. Adica, aplicat, despre stagiunea trecuta. Colocviul National al Criticilor de Teatru, editia a II-a, Cluj: 23-25 septembrie 2005.
Moralitate si deontologie
Prima tema a discutiilor a fost “Moralitatea criticului de teatru”, decisa anul trecut, dar de care nimeni nu s-a mai considerat responsabil anul acesta. Vorbe multe, generale si totale, cerere mare de exemple practice. Adica, cine e si cine nu e moral dintre criticii de teatru. Subteme: partizanatul, grupurile de interese, generatiile. Daca este sau nu moral (deontologic) gestul criticului de a deveni vehiculul unor asemenea realitati sociale si artistice. Spectacolul primei seri, “Julieta” de Visky Andras, regia Mihai Maniutiu, interpreta unica Vava Stefanescu, a razbunat lungile tirade si rataciri pe plaiuri doar vecine subiectului enuntat si moderat de Florica Ichim si, din cand in cand, de subsemnatul.
Cum a fost stagiunea 2004-2005
Moderatoarea celei de-a doua teme, Alice Georgescu, a inceput prin a spune ca stagiunea respectiva nu s-a prea (auto)definit, neputand fi, prin urmare, definita in vreun fel nici de critici. Co-moderatorul Ion Parhon, mai practic, a evocat realizarile acestei stagiuni, care nu au fost putine, stabilind si teme ale stagiunii, cum ar fi colaborarea regizorilor si actorilor romani cu cei maghiari, in spectacole de rasunet uneori. Desigur, Pirandello i-a prilejuit lui Liviu Ciulei, la “Bulandra”, doua spectacole remarcabile, dar si, la “Nottara”, lui Bocsardi L'szlo, unul de asemenea de rasunet. Pana la urma, s-a cam pus la indoiala faptul ca o stagiune tetrala se poate defini foarte precis, desi din ceea ce au spus alti vorbitori, prezenti in numar mare la Cluj, la chemarea Teatrului National, s-au descoperit trasaturi principale ale stagiunii, care ar putea-o singulariza intre celelalte.
“Perspective” si “Concluzii”
Asa s-au numit temele ultimei zile, dupa un spectacol esuat, cel putin in opinia majoritatii publicului, in seara precedenta: “Ivanca” de Lucian Blaga, in regia Ancai Bradu. Perspectivele luate in discutie au fost, de fapt, ale colocviului, mai mult decat ale teatrului romanesc; cat despre concluzii, acestea, moderate de Magdalena Boiangiu, s-au impletit cu primele, moderate de regizorul-organizator Mihai Maniutiu. Oarecum, in umbra s-a pus, pana in ultima zi, profesorul Ion Vartic, directorul Nationalului clujean si conducator al scolii clujene de teatru, aferente Facultatii de Litere. Dar in aceasta zi domnia sa a pus cateva probleme ale teatrului si ale teatrologiei, numai bune de discutat la editia urmatoare, dar si de gandit intre timp.
Ultima zi, duminica, a oferit criticilor o reprezentatie la Teatrul din Turda, cu “Omul cu valize” de Eugen Ionescu, in regia lui Alexandru Dabija, care era nici mai mult, nici mai putin decat ultima la acel teatru, desi doar a treia. Grosul trupei care a realizat acest eveniment pentru teatrul respectiv pleaca de la Turda, din cauza neintelegerilor directiei, detinuta de actorul Cornel Raileanu, cu oficialii locali. Atmosfera era una de sfarsit de lume, intr-un teatru si asa vaduvit de fonduri, paraginit si trist in toate cele. Candva, aici a montat Aureliu Manea cateva spectacole remarcate in epoca, printre care si interzisul “Tigru” de Murray Shisgall.
Mai vesel a fost spectacolul de la Nationalul clujean, realizat de coregraful belgian Marc Bogaerts, cu “Frumoasa din padurea adormita”, o feerie glumeata si dansanta care i-a incantat mai ales pe tinerii spectatori, prezenti in numar mare in sala, cam nerenovata si ea, a faimoasei zidiri transilvane.
