Trasee istorice. Vezi pe unde călătoreau turiştii în secolul 19!

Evită destinaţiile clasice, dacă nu vrei să stai la cozi interminabile şi să experimentezi sauna în aer liber. Fă alegeri inteligente şi optează pentru altceva: mergi pe urmele primilor turişti. Roma, Viena şi Londra te aşteaptă şi la anul!

Turismul modern pare să fi început odată cu inaugurarea sistemelor de cale ferată din Europa şi Asia. După ce sistemul feroviar de transport s-a extins în toate ţările europene, turismul a devenit accesibil claselor de mijloc. Compania britanică Thomas Cook este cel mai vechi operator de turism din lume şi a luat naştere odată cu dezvoltarea staţiunilor de pe litoralul britanic, care au început să ofere servicii pentru toate clasele sociale. La început, compania plimba turiştii din Leicester prin insulele britanice şi se ocupa de cazare şi călătorie contra unei taxe unice, lucru nemaiîntâlnit până atunci. În 1885, Thomas Cook a dus un grup de turişti la Paris, la Marea Expoziţie.

În urma succesului înregistrat cu prima călătorie oferită peste hotare, compania a oferit noi rute către Europa, Orientul Mijlociu şi America. În 1869, după inaugurarea Canalului Suez, Orientul Mijlociu devenise mai accesibil şi mai sigur pentru turişti. Între timp, Alpii deveniseră punctul de atracţie pentru suferinzi, iar familiile regale erau urmate de turişti prin toate staţiunile din Marea Britanie, Franţa şi Spania. Aşa s-a născut turismul modern. În prezent, o ţară fără un turism de calitate este o ţară de mâna a treia, iar statele care înregistrează un mare aflux de turişti tind să ofere, cu precădere, anumite destinaţii. Poţi să alegi, însă, cele mai populare destinaţii din secolul 19. Îţi garantăm că farmecul locurilor este irezistibil.

O croazieră pe Nil

În prima jumătate a secolului 19, croazierele pe Nil se făceau cu ajutorul unor ambarcaţiuni foarte lente, construite din lemn. Aproape fiecare european îşi dorea să petreacă puţin timp în Egipt şi să respire aerul locului unde s-a dezvoltat una dintre cele mai teribile civilizaţii din Antichitate şi unde s-au ţesut poveştile de dragoste care au îngenunchiat conducătorii Romei şi în care Cleopatra a avut rolul principal. Până la sfârşitul secolului, descoperirile arheologice s-au succedat cu repeziciune, iar compania britanică de turism a început să-şi plimbe clienţii cu vapoare cu aburi, de la Cairo şi până la Aswan. În prezent, o astfel de croazieră, la pachet cu vizitarea unor monumente istorice şi a unor obiective turistice fabuloase, costă, în total, 695 de euro de persoană de la Premier Tour. Preţul include transportul cu avionul Bucureşti – Cairo – Bucureşti, transportul cu autocarul în Egipt, croaziera pe Nil cu cină şi program artistic, excursiile la Alexandria şi Port Said, precum şi patru nopţi cazare cu mic dejun într-un hotel de patru stele. Beldi Tours oferă uns ejur similar, la acelaşi preţ.

Paris, prin Bruxelles şi Rin

După prima excursie organizată la Paris de către o companie turistică, ruta aleasă de către aceasta a devenit deschisă permanent pentru vizitatori. Excursiile începeau la Bruxelles şi continuau cu o croazieră pe Rin, de la Cologne la Mainz, apoi direct spre Paris, cu trenul de la Frankfurt, trecând pe la cazinourile din Baden-Baden, pe la castelul Weisbaden şi Strasbourg. La sfârşitul secolului 19, acesta devenise unul dintre cele mai populare circuite turistice europene.

Davos, Elveţia

Davos a devenit renumită ca staţiune pentru sănătate după ce Alexander Spengler, un doctor şi refugiat german, a popularizat ideea conform căreia aerul din regiune are efecte benefice asupra sănătăţii şi a deschis acolo o clinică medicală. Pe măsură ce staţiunea s-a dezvoltat, localnicii au devenit martorii unui nou trend: schiul. Unul dintre pionierii acestui sport a fost Sir Arthur Conan Doyle care, la 20 martie 1894, a devenit primul englez care a străbătur trecătoarea Maienfelder Furka pe deasupra staţiunii Davos şi a coborât pe schiuri, de cealaltă parte a muntelui.

În camping, în Ţara Sfântă

Ţara Sfântă, care nu dispunea de hoteluri şi infrastructură, era accesibilă pentru camping. Corturile moderne şi complet mobilate au găzduit zeci de mii de turişti care erau serviţi de un mare număr de persoane, fiecare având un rol bine stabilit. Toate acestea erau transportate cu un tren şi cu o caravană de 130 de cai şi catâri. Tabăra era aşezată în regiunile cu o mare importanţă biblică şi geografică, precum Ierusalim, Jaffa, Marea Moartă, Damasc şi Galileea, înainte de a continua călătoria până la Constantinopol. O astfel de excursie costa, la acea vreme, 100 de lire, echivalentul a 10.000 de lire în prezent.

Cascada Niagara

În 1827, managerul de hotel William Forsyth terminase de construit luxosul Hotel Pavilion cu vedere către cascada Horseshoe, care reprezintă o parte a cascadei Niagara. Acolo a regizat primele spectacole care au devenit celebre. Ambarcaţiunea Michigan, pregătită să arate ca un vas de piraţi şi plină cu animale sălbatice, a fost lansată pe apă. Înainte ca barca să se prăbuşească, doi urşi au ieşit din barcă şi au înotat până la mal. După căderea bărcii în gol, o singură gâscă a supravieţuit. Aşa arătau unele spectacole americane la începutul secolului 19. Cascadoria a fost urmărită de peste 10.000 de oameni care s-au distrat copios, iar evenimentul a avut un asemenea răsunet, încât turiştii britanici şi americani ar fi plătit aproape oricât pentru a fi martorii unei noi serii de întâmplări organizate de William Forsyth. Aşa a început să se dezvolte turismul la Cascada Niagara.

La mare, în Franţa

În 1854, împărăteasa Eugenia, soţia lui Napoleon al III-lea, a construit un palat pe plaja de la Biarritz. Un frate vitreg al împăratului, Auguste de Morny, a angajat un arhitect pentru a crea, în Deauville, un adevărat „regat al eleganţei”, iar primele vile, precum şi hipodromul de pe malul mării, au fost construite între 1860 şi 1864. Între timp, Nisa a revenit sub suveranitate franceză. Investitorii au construit hoteluri mari şi o promenadă care se numea Anglaise, pentru turiştii englezi din oraşul francez. Familiile regale britanice, franceze şi spaniole îşi petreceau vacanţele cu regularitate în noile staţiuni franţuzeşti, iar englezii din clasele de mijloc se înghesuiau să-şi petreacă vacanţele în aceleaşi locuri pe care le-au ales şi conducătorii lor.