Joia Mare este ziua în care, de regulă, se prepară cele mai importante copturi pascale: pasca, cozonacii cu mac şi nucă şi babele coapte în forme speciale de ceramică.
Pentru creştini, pasca este cea mai importantă coptură rituală a Paştelui. Ea se face din făină de grâu de cea mai bună calitate, cernută prin sită deasă. Cel mai adesea, pasca are o formă rotundă pentru că se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde, potrivit Realitatea.net.
Aluatul dospit se pune în tăvi speciale pentru pască, după care, de jur împrejur, se aşează aluatul împletit din două sau trei sucituri, având la mijloc o cruce, şi se lasă totul la crescut. În momentul în care se pune în cuptor, femeile de la ţară fac semnul crucii cu lopata pe pereţii cuptorului, spunând: ”Cruce-n casă,/ Cruce-n piatră,/ Dumnezeu cu noi la masă,/ Maica Precistă pe fereastră”.
Citeşte şi Ce poţi face dacă rămâi în Capitală de 1 Mai şi de Paşte
Pasca şi cozonacii se mai pot prepara şi în Sâmbăta Mare, din ajunul Sfintelor Paşti, fiind duse, apoi, la biserică în noaptea de Înviere pentru a fi sfinţite. Adevărata pască este o pâine care se taie în bucăţele mici, se pune în pacheţele şi se duce la biserică pentru a fi sfinţită.
La sfârşitul slujbei de Înviere, preotul împarte tuturor bucăţile de pască stropită cu aghiazmă, care sunt duse acasă şi păstrate pentru a-i face pe credincioşi părtaşii binecuvântării lui Dumnezeu, având puterea de a alunga bolile şi necazurile, întrucât semnifică sacrificiul lui Iisus Hristos.
Citeşte şi Cum au supravieţuit tradiţiile de Paşte din Ardeal sub comunişti
Legenda pascăi spune că, în timp ce predica împreună cu apostolii, Iisus a fost găzduit de un om foarte primitor care le-a pus în traistă, la plecare, pâine pentru drum fără ştirea lor. Întrebându-l pe Hristos când vor fi Paştile, Mântuitorul le-a spus că atunci când vor găsi pâine în traistă. Căutând apostolii au găsit în traistă ce le pusese acel om. De atunci fac femeile pască.
Altădată, cojile ouălor folosite la pască nu se aruncau şi nici nu se ardeau. Ele se strângeau cu multă grijă într-un vas special şi se aruncau în Sâmbăta Paştelui pe o apă curgătoare, crezându-se că, astfel, găinile şi puii aveau să fie păziţi de uliu peste vară. Se mai credea că, în felul acesta, se dădea de ştire Blajinilor – popor mitic care trăia sub pământ – că se apropie cea mai mare sărbătoare a creştinilor.
