Celebrul om de afaceri Elan Schwarzenberg era cât pe ce să intre în Academia Română. Cu imobiliarele, desigur. Drept urmare, DNA a devenit „membră corespondentă“.
La începutul anului 2008, când presa tabloidă menționa apropierea dintre Camelia Șucu, cu afaceri în domeniul mobilei, și Elan Schwarzenberg, cu afaceri în domeniul imobiliar, cea dintâi a pășit pe covoarele moi din Academia Română. Acolo a pus la cale un business grozav, respectiv să cumpere 33 de hectare în Constanța (oraș unde Schwarzenberg avea mai multe interse imobiliare, fiind prieten și tovarăș de combinații cu Radu Mazăre) cu prețul de 30 de euro metrul pătrat. Se întâmpla în perioada când bula imobiliară era la apogeu, înainte de marea prăbușire ce urma să înceapă din toamnă. În forul intelectualității naționale, Camelia Șucu a avut doi amfitrioni. Unul a fost secretarul general al Academiei Române din acea perioadă, Ioan Păun Otiman, care ne-a declarat că a primit-o, dar că i-a respins propunerea de afaceri pe motiv că dădea firimituri de bani pe teren, academicianul invocând că milionara ar fi oferit o sumă mult mai mică decât cea existentă în realitate în acte. Al doilea a fost președintele Fundației Patrimoniu și membru corespondent al Academiei Bogdan Alexandru, care a și făcut o înțelegere cu Camelia Șucu, semnând un precontract pentru cele 33 de hectare amplasate în intravilanul Constanței.
Concret, în ianuarie 2008, între Academia Română, prin mandatar Fundația Patrimoniu, și Camelia Șucu s-a încheiat o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, care prevedea printre altele că „Subscrisa Academia Română prin mandatar Fundația Patrimoniu a Academiei Române, prin președintele executiv prof. univ. dr. Alexandru T. Bogdan, promit să vând lui Șucu Camelia drepturile noastre de reconstituire, în baza prevederii legii nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată și completată, asupra imobilului teren de 33 ha, care face parte din fosta proprietate Ion Câmpineanu Cantemir, donat Academiei Române, situat în momentul efectuării donației în punctul «Viile Noi», pe raza teritorială a județului Constanța“. Prețul pe metru pătrat cumpărat urma să fie, așa cum am menționat, de 30 de euro, dar nu mai mult de 9.900.000 euro. Vânzarea urma să se perfecteze după studierea cu atenție a documentelor de către avocații femeii de afaceri.
În plus, promisiunea de vânzare-cumpărare îi dădea dreptul Cameliei Șucu ca în perioada de studiere a documentelor să poată opta și pentru suplimentarea suprafeței cumpărate de la Academia Române cu moșiile donate de Iuliu Movilă și Silvia Mavrodin, în paralel cu o creștere a prețului proporțională cu suprafața.
Amplasamentele exacte ale celor 3 locații vizate de Camelia Șucu în ianuarie 2008 sunt următoarele:
– 33 ha lăsate prin testament de Ion Câmpineanu Cantemir, care deținuse o moșie în Constanța amplasată în zona “Viile Noi”;
– 38 ha lăsate prin testament Academiei Române de Silvia Mavrodin, în locul numit “km 5 cu un cap la capul mării”;
– 36 ha în indiviziune, lăsate de Iuliu Movilă, în punctul numit “Anadalchioi”.
„Eu eram percepută ca o pușculiță de bani“
Pe lângă un avans de 10.000 de euro, în cadrul promisiunii de vânzare-cumpărare, Camelia Șucu s-a angajat să vireze și suma de 30.000 lei, ca o continuare a sponsorizărilor „acordate Academiei Române, cel mai înalt for de cultură al românilor de pretutindeni, ce va fi utilizată de Academia Română pentru editarea de cărți“. Instituția nu ne-a răspuns însă dacă suma din sponsorizarea Cameliei Șucu a fost inclusă într-un coș comun de sponsorizări, din care s-au publicat aleatoriu lucrări ale academicienilor și cercetătorilor institutelor afiliate Academiei, sau banii au fost virați pentru un anumit autor sau autori specifici. Camelia Șucu a recunoscut, pentru România liberă, că sponsorizarea dată Academiei pentru editarea de cărți a fost folosită – coincidență – pentru tipărirea unui volum al nimeni altuia decât Alexandru Bogdan. Adică chiar președintele executiv al Fundației Patrimoniu, cel care a semnat promisiunea de vânzare-cumpărare cu milionara.
Altfel spus, Alexandru Bogdan, care avea obligația urmăririi cu maximă obiectivitate a intereselor Academiei Române în această relație de afaceri, a primit tocmai de la Camelia Șucu un beneficiu bănesc, ceea ce trezește suspiciuni cu privire la modul cum au fost folosiți banii donați și lasă la vedere un conflict de interese. Alexandru Bogdan nu a răspuns solicitării „României libere“ de a confirma/infirma spusele Cameliei Șucu.
Dar de unde a știut aceasta din urmă că Academia Română e și agenție imobiliară. Femeia de afaceri a declarat pentru „România liberă“ că a fost îndrumată de Elan Schwarzenberg. „Din câte-mi aduc aminte, știu că Elan Schwarzenberg mi-a spus despre suprafețele acestea că au fost în Monitorul Oficial și că sunt suprafețe pe care Academia Română le are spre vânzare. Nu numai acestea, erau mai multe bunuri. În 2007, după ce mi-am vândut părțile sociale din 18 ani de muncă, recunosc, am vrut să continui să investesc în această țară. Eu eram percepută ca o pușculiță de bani. Trebuia să cumpăr totul cu banii mei. Probabil că am fost și ținta unor oameni care, știind că am bani, veneau înspre mine să îmi vândă tot felul de lucruri. Am verificat, i-am lăsat pe avocați să se ocupe de acest lucru și dacă eu nu am considerat că trebuie. În primul rând, după ce eu am văzut primele acte, știți cum era, din categoria «e prea frumos ca să fie adevărat». După aceea, am văzut că nu erau eligibile ca să fie vândute, pentru că Academia Română și Fundația Academiei Române aveau doar dreptul de folosință a tuturor bunurilor lăsate de toți marii noștri înaintași care au donat aceste lucruri Academiei Române și m-am retras. Erau doi avocați angajați pe această treabă și mi-au spus că Fundația n-are nici un drept să înstrăineze. Și i-am spus lui Elan Schwarzenberg, că nu se poate și atunci cred că m-a lăsat în pace. A văzut că nu merg pe calea dreaptă și a făcut altcineva (n.r. – demersurile)“, a fost Camelia Șucu.
Merită precizat că unul din oamenii cu cel mai întemeiat interes pentru moșiile Academiei Române de la Constanța a fost Radu Mazăre, care deja comisese o mare retrocedare din terenuri care se regăsesc în precontractul semnat de Camelia Șucu cu Academia Română. Iar Elan Schwarzenberg, sfetnicul acesteia în “înțelegere”, era prietenul bun și tovarășul de combinații al edilului suspendat al Constanței, Radu Mazăre. “Am aflat așa tot din presă câte puțin și știu că era vorba despre așa ceva (faptul că celebra retrocedare a lui Radu Mazăre de pe faleză și din Portul Tomis către Cristi Borcea & Co s-a făcut cu terenuri ce ar fi trebuit retrocedate – n.r.), dar cum să vă spun, la mine, avocații au văzut clar că Fundația Academiei Române și Academia Română nu au dreptul legal de a înstrăina aceste bunuri și nu le are decât în drept de folosință și atunci nu am continuat nimic. Știu că erau foarte buni prieteni (n.r. – Elan Schwarzenberg și Radu Mazăre). Am aflat pentru că și magazinul NATUZZI pe care l-am avut, era tot în cadrul mall-ul fondului de investiții la care domnul Elan Schwarzenberg era reprezentant sau președinte. Când s-a făcut și inaugurarea și petrecerea de deschidere, atunci am văzut că erau foarte buni prieteni, da (n.r. Elan Schwarzenberg și Radu Mazăre)”, a admis Camelia Șucu. Moșia n-a mai ajuns, în cele din urmă, la aceasta, ci s-a vândut de 10 ori mai ieftin către un latifundiar apropiat de Mazăre.
O doamnă elegantă
Camelia Șucu n-a uzitat de dreptul de preempțiune, renunțând la cumpărarea moșiilor Academiei Române pe motiv că instituția n-avea voie să vândă. Ioan Păun Otiman, ex-secretarul general al forului intelectual, are o altă versiune, declarându-ne că motivul pentru care nu s-a semnat tranzacția a fost că femeia de afaceri n-a vrut să ofere decât o sumă mică. “S-a prezentat: «Sunt om de afaceri, mă ocup de mobilă, dar doresc să-mi extind și în agricultură activitățile. Sunt interesată în a cumpăra teren». O doamnă elegantă. Și ea a vrut să ia, inclusiv cele de la Constanța, dar ea oferea o sumă infimă. Una extrem de…. Le vroia și pe cele de la Ovidiu și pe cele din zonele satelit ale Constanței. Vreo 200 de hectare a vrut să ia. Dar ea oferea puțin. Cam cât am luat la Ovidiu (550.000 euro – n.r.) ea ne oferea pentru tot. Marea majoritate au fost aduși de Bogdan (n.r. – acad. Alexandru Bogdan). Camelia Șucu a venit cam prin 2009-2010, cam așa“, ne-a declarat Ioan Păun Otiman.
La scurt timp, terenurile au fost înstrăinate, dar nu prin vânzare directă, deoarece Academia Română, din cauza unor clauze testamentare restrictive, n-are voie în cele mai multe cazuri să-și înstrăineze patrimoniul imobiliar primit prin donație. Așa că Ioan Păun Otiman a găsit ca soluție de înstrăinare vânzarea de drepturi litigioase asupra terenului. Astfel, deși Academia Română făcuse toate demersurile pentru a i se retroceda moșiile sus-amintite, după ce toți pașii legali fuseseră îndepliniți cu succes, chiar la final, cu puțin timp înainte de punerea în posesie, și-a vândut drepturile litigioase ale terenurilor, pe motiv că nu reușește cu nici un chip să le recupereze și că instituția are nevoie urgentă de bani.
În final cumpărătorul drepturilor litigioase a fost George Jipa, asociatul din duty-free-urile constănțene al milionarului Sorin Vișenescu, figura centrală a serialului nostru, om de afaceri controversat și discret, apropiat al PNL în perioada Guvernării Tăriceanu, care l-a răsfățat cu contracte cu statul. Personajul din Academie care a vândut pe o sumă infimă aceste drepturi litigioase grupării Vișenescu a fost tocmai secretarul general al Academiei, Ioan Păun Otiman, ex-vicepreședinte PNL la nivel național și ex-senator liberal. De altfel, Sorin Vișenescu și Ioan Paun Otiman se cunoșteau în urma unor interacțiuni din trecut, când Vișenescu dădea târcoale terenurilor USAMV Timișoara, iar Otiman era rector, dar și ulterior, când Otiman era senator PNL, după cum am prezentat în episodul IV al acestui demers jurnalistic.
Suma pe care George Jipa a cumpărat drepturile litigioase e una rușinos de mică. Astfel, pentru 38 de hectare pe malul mării în Constanța, Academia Română a încasat 950.000 de euro şi alte 4 hectare în centrul Constanței, în punctul numit ”Cişmea”, pentru 100.000 de euro.
Pentru conducerea forului intelectual, nu a contat suma infimă primită pe terenurile ultravaloroase, nici că Academia Română urma să își păteze renumele prin asocierea cu George Jipa, personaj despre care la o simplă căutare pe internet s-ar fi putut descoperi că este pomenit într-un celebru dosar de corupție din prima jumătate a anilor 2000. E vorba de scandalul arestării directorului general din Ministerului Agriculturii, Reman Domocoș, care a fost acuzat de procurorii DNA că a luat mită de la firma unde George Jipa era asociat. După ani de procese funcționarul fiind într-un final achitat. În ultimul an de mandat al lui Ioan Păun Otiman ca secretar general al Academiei Române, acesta a reziliat de comun acord cu George Jipa contractele de vânzare a drepturilor litigioase din Constanța. Această reziliere e o mișcare aparent fără sens, dacă ne gândim că acesta din urmă e un om de afaceri și n-ar fi avut nici un motiv să renunțe benevol la zeci de hectare de teren ce valorează o avere, dobândite printr-un contract ”cinstit”.
Academia Română a Corupției (Episodul III): Cum ajungi milionar. Rețeta Vișenescu
Serial Rl. Cum ajungi milionar. Afacerile imobiliare controversate ale grupării Vișenescu
Serial RL. Cum ajungi milionar. Vinzi de 3.764 de ori mai scump
Academia Română și corupția. Episodul IV: Sala Dalles, aruncată la rechinii imobiliari
