Numele lui nu există în „Top 500“ al celor mai bogați români. Nu pentru că este prea mărunt, ci tocmai pentru că este prea tare. „România liberă“ prezintă, astăzi, ultima parte a portretului lui Sorin Vișenescu, un milionar român puțin cunoscut, până acum, de către opinia publică.
Numele lui Vișenescu este pomenit într-o pleiadă de devalizări ale patrimoniului imobiliar al statului român, tranzacții efectuate de către oamenii din jurul lui. Doi dintre aceștia, Iulian Virgil Belu și George Nicușor Tănase, au semnat promisiuni de vânzare-cumpărare cu cetățeni oarecare, care urmau să recupereze terenuri la periferia Craiovei (orașul natal al lui Vișenescu).
În 2004, primarul Antonie Solomon, le-a retrocedat, dar nu pe vechile amplasamente, la marginea orașului, ci dându-le “în compensare”, un teren de 10,2 milioane euro în centrul Craiovei, pe amplasamentul actualului supermarket. Cetățenii în cauză nu s-au bucurat de ”retrocedarea în compensare”, trebuind să vândă mai departe către gruparea Vișenescu, chiar și pe sume de 1.500-2.000 de lei. Dintr-o simplă eroare funcționărească, unul dintre aceștia n-a fost radiat din registrul de taxe și impozite, descoperind locul unde a fost împroprietărită gruparea Vișenescu.
Pe Iulian Virgil Belu, cel băgat la înaintare în tranzacțiile de cumpărare a ”drepturilor asupra pământurilor”, îl găsim în același an ca împuternicit al Transeuro Import Export SRL, deținută în proporție de 58% de Sorin Vișenescu. Dacă tranzacția pentru terenul unde s-a construit hipermarketul Auchan (fost Real) din Craiova s-a făcut prin interpuși, în cea pentru terenul pe care s-a ridicat hipermarketul Kaufland apare la vedere mama milionarului, care a aplicat o schemă identică. Doi doljeni au vândut niște parcele de 17.000 de metri pătrați aruncate în câmp, lângă Craiova, contra sumei de 1.800 lei. Samsarii care le-au bătut la ușă sunt aceiași doi oameni, Belu și Tănase. Cumpărătoare era Maria Nicolaescu, mama lui Sorin Vișenescu, care l-a avut ca mandatar pe Marian Romică Buciu, fiul administratorului afacerilor lui Omar Hayssam. Buciu este prieten din copilărie cu Sorin Vișenescu, amândoi prestând activități pentru Alex Building SRL, implicată în proiectul Tomis Plus din Constanța.
După ce oameni și-au cedat drepturile asupra terenurilor, primarul Craiovei, Antonie Solomon, i-a retrocedat bătrânei de 69 de ani o parcelă ”în compensare”, pe Bd. Tineretului din Craiova. În decembrie 2004, la două săptămâni după ce a cumpărat cele 1,7 hectare în inima Craiovei cu 425 de euro, mama lui Vișenescu le-a vândut cu 1,6 milioane euro, adică de 3764 ori mai scump. Cumpărătoare a fost firma Terra Invest SRL, specializată în achiziționarea de terenuri, proiectarea și obținerea tuturor autorizațiilor pentru lanțul de magazine Kaufland. Tot membrii grupării Vișenescu vânduseră către aceeași firmă alți 22.000 mp pentru construirea unui hipermarket în Constanța. Schema aplicată la Primăria Craiova este trasă la indigo după schema practicată de fostul primar al sectorului 6 din București, Cristian Poteraș.
Afacerea „Academia Română“
Deși versată în tranzacții imobiliare de anvergură, familia Vișenescu a făcut și afaceri inexplicabil de proaste. Maria Nicolaescu a cumpărat în Timișoara, în 2004 de la Viorel și Laura Buga (patronii grupului imobiliar Sedako) și Sima Armando Del Grand, cinci hectare de teren la ieșirea din Timișoara, peste șosea de terenurile Agronomiei, pentru care a plătit 900.000 euro. Cu doar patru luni înainte, Viorel Buga cumpărase la rândul său trei din cele 5 hectare cu doar 115.000 euro. Mai mult, afacerea proastă a continuat, pentru că mama de 70 de ani a lui Sorin Vișenescu a vândut cele cinci hectare un an mai târziu cu 430.000 euro, marcând o pierdere de 470.000 euro, în contexul în care trendul prețurilor la terenuri fusese în creștere din 2004 până în 2005.
Mama lui Sorin Vișenescu l-a avut ca mandatar în această vânzare ”în pierdere” pe Dragoș Ionel Stoian, un om care se pricepe bine la făcut bani din imobiliare, pentru că este partener de afaceri cu unul din cei mai buni prieteni ai lui Sorin Vișenescu, Khalil Abi Chahine, libanez multimilionar, prin offshore-ul căruia s-a transferat o parte din șpaga din Dosarul Microsoft, potrivit procurorilor. Același Dragoș Ionel Stoian e partener de afaceri și cu milionarul fără față Dan Petrescu, considerat a fi în top 3 cei mai mari dealeri imobiliari ai României.
Mandatarul mamei lui Sorin Vișenescu în tranzacțiile de la Timișoara apare ca administrator în firmele implicate în construcția parcurilor de retail ale lanțului Real. Pentru un personaj ca Sorin Vișenescu, expert în tranzacții imobiliare cu procent de câștig enorm (de exemplu, cazul terenului de 2,5 milioane euro din Cartierul Primăverii luat de la prințul Paul de România cu 100.000 euro), acea achiziție de cinci hectare ”în câmp”, la marginea Timișoarei, la preț de 4 ori mai mare decât cel cu care se tranzacționa pe piață, ca apoi să-l vândă cu o pierdere consistentă, e inexplicabil.
Ce știm despre patronii grupului Sedako, cei care au vândut mamei lui Sorin Vișenescu, e că aceștia au dezvoltat mai multe proiecte imobiliare pe terenuri ce au aparținut Universității de Agronomie Timișoara, înainte de retrocedarea către proprietari.
Coincidența face ca la mijlocul anilor 2000, rectorul de atunci al Agronomiei Timișoara și senator PNL, Ioan Păun Otiman, să iasă public cu declarația că Sorin Vișenescu i-a oferit șpagă ca ”să nu se opună” acțiunii de preluare a unei părți din terenul instituției de învățământ superior. Sorin Vișenescu a negat pentru „România liberă“ că i-ar fi oferit vreodată șpagă lui Ioan Păun Otiman, precizând că l-a cunoscut pe acesta la Hotelul Parlamentarilor, pe când era senator PNL și lua micul dejun acolo. Sorin Vișenescu a precizat că mergea adesea să-și bea cafeaua de dimineață cu ”cel mai bun prieten” al său, Puiu Hașotti, parlamentar PNL.
Totuși, Ioan Păun Otiman ne-a declarat că a refuzat șpaga lui Sorin Vișenescu în legătură cu terenurile de la Agronomie, dar este personajul care, după ce a ajuns în 2006 secretar general al Academiei Române, a pus în operă cel mai mare tun imobiliar ”ratat”. O afacere ale cărei fire duc spre Romică Buciu, fiul administratorului afacerilor lui Omar Hayssam.
Buciu a fost și mandatarul mamei lui Vișenescu într-o tranzacție imobiliară de 1,6 milioane euro în 2004. În plus, a fost împuternicitul firmei Euroconsulting pentru achiziția a două apartamente pe bd. Aviatorilor. Ulterior societatea a dat cele două apartamente spre folosință către Alex Building Design SRL, al cărei ”consultant” a fost Sorin Vișenescu.
Unde s-a rupt filmul
La 4 ani după ce a semnat ”contractul vieții lui” cu Academia Română, după ce dosarul primise avizul de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) să ”sară peste rând” pe motiv că beneficiarul e ”cardiac”, prietenul lui Vișenescu a mers voluntar și l-a reziliat, deși urma să-i aducă în cont 200-400 milioane de euro din vistieria statului român.
La fel a procedat și alt vechi prieten al lui Sorin Vișenescu, care a pus mâna pe zeci de hectare intravilane în orașul Constanța, tot din patrimoniul Academiei Române, ca apoi să decidă că vrea să renunțe și să rezilieze contractul.
La fel a decis rezilierea și concubina prietenului milionarului, care luase din patrimoniul Academiei Române o clădire reper a Bucureștiului, Casa Coandă. La fel s-a întâmplat și cu Sala Dalles din Capitală, pe care tot tovarășul lui Sorin Vișenescu a preluat-o de la Academia Română, contract de a cărui reziliere se discută din 2015.
Decizia investitorilor privați de a renunța brusc la marcarea unor profituri de sute de milioane de euro pare absurdă la prima vedere. Deși susține că nu e nicidecum în spatele țepelor trase Academiei Române, ci ”tovarășii lui”, Sorin Vișenescu, “de la cafenea, unde discutăm între noi”, arată cauza rezilierii: ”E mai bine să nu-ți bată nimeni la ușă”.
E un alt fel de a spune că tranzacțiile ascund un ”buboi”, mirosit și de Poliție, Curtea de Conturi și DNA, dar tras pe dreapta când jurnaliștii au început să descopere noi indicii ale ilegalităților comise de conducerea Academiei Române, printre care “interdicția de înstrăinare” prin testament a acelor terenuri ale Academiei și implicarea directorului general al Academiei Române într-o acțiune ilegală de sprijinire a intereselor grupului.
Sorin Vișenescu ne-a prezentat “partea frumoasă” a rezilierii contractelor cu forul intelectual. Mai mult, încearcă să “minimizeze” valoarea contractului semnat de fiul administratorului lui Hayssam cu Academia Română, spunând că oricum “cumpărătorii de drepturi litigioase sunt impozitați cu 85%”. Afirmație falsă, deoarece rezilierea s-a produs în 2012, cu un an înainte de introducerea legii supraimpozitării samsarilor imobiliari în contextul în care dosarul de despăgubire primise avizul conducerii ANRP încă din 2011.
Ca să înțelegem proporțiile ”tunului” pus la cale de tovarășii lui Vișenescu cu complicitatea activă a Academiei Române, precizăm că în intervalul 2007-2011 toate titlurile de despăgubire acordate afaceriștilor care nu sunt moştenitori ai unor proprietăţi revendicate, ci doar cumpărători de drepturi litigioase, a fost de 1 miliard de euro. Dacă nu s-ar fi retras, suma pe care fiul administratorului lui Omar Hayssam ar fi primit-o de la ANRP într-un singur dosar ar fi reprezentat 20-40% din suma cumulată acordată tuturor băieților deștepți din imobiliare.
Investigație realizată cu sprijinul jurnalistului Bogdan Grosereanu
