Până la urmă, prin refuzul de a ţine şedinţa comună a guvernelor român şi moldovean la Iaşi, Guvernul a arătat mai mult decât o răzbunare – a scos în faţă ciufutoşenia de stăpân trezit cu faţa la cearceaf. Am privit un pic clădirea Prefecturii și CJ Neamţ – un bloc transformat în birouri – şi Palatul Roznovanu, o bijuterie purtătoare de simboluri: între 1916 şi 1918 aici s-a refugiat guvernul de la Bucureşti, iar biroul actualului primar e chiar fostul birou al Regelui Ferdinand; în sala de ședințe de azi se întrunea, în 1918, Consiliul de Război al României. Sigur, e greu să pui cap la cap pozele când n-ai o librărie-n tot judeţul; e şi mai greu, obişnuit cu aceeaşi lipsă a cărţilor, să înţelegi o Moldovă înnobilată de cultură.
Ambuscada asta se întâmplă doar pentru că primarul Iaşilor şi-a luat în serios rolul de om liber şi a arătat liderilor PSD ceea ce o ţară întreagă, ambasade, guverne de peste mări, organizaţii politice europene au arătat: că eliberarea corupţilor din puşcării nu este o prioritate. Asta-i roade, că unul de-al lor i-a tras de mânecă şi oamenii i-au dat dreptate. Şi acum se răzbună – e boala moştenită de la foştii prim-secretari PCR.
Cât de râncedă poate să-ţi fie puterea? Ce minte poate să-ţi bântuie prin căpăţână? Moldova, Transilvania, Banatul – astea sunt un fel de apendice la identitatea naţională? Sunt sub stăpânire sau partenere cu fiecare firişor de sat din ţara asta? Râul, ramul – astea-s doar pentru serbările elevilor dintr-a doua? Gata şi cu mândrrria de a fi rrromân, sau mândria aia e doar pentru populimea copulativă, cea fericită să afle că Elodia trăieşte pe-o insulă secretă şi că Cioloş e fiul lui Soros?
Că place sau nu, Iaşiul e capitala Moldovei şi aşa va rămâne încă o mie de ani, indiferent dacă cele mai bune sarmale se vor face în Neamţ sau Vaslui, indiferent dacă miniştrii influenţi vor fi aleşi de prin Bacău, Vrancea sau Botoşani. Iaşiul, Timişoara, Clujul – cam acestea sunt reperele din afara Bucureştiului, iar reperele nu sunt neapărat istorice, dar aici merge lumea să dea la facultate şi aici se caută lumea la doctor. Sunt emiţători de valori, capitale alternative, de-ale locului, cu o altă dinamică decât a Centrului-stăpânitor-de-departe: când te duci la Neamţ, te duci într-un judeţ, când alegi Iaşiul, dai un mesaj întregii Moldove.
Dac-ar fi avut minte, subalternul lui Dragnea s-ar fi dus la primarul de Iaşi şi, împreună cu guvernul de la Chişinău, ar fi pus la cale întâlniri cu autorităţi locale, universităţi şi oameni de afaceri: hai să vedem ce ne frige la degete, ce soluţii găsim pentru dezvoltare, care e resursa umană? Numai că, hm, cum să te duci acolo, dacă te-ntreabă de ce toate cele şase judeţe ale Moldovei de Nord au primit bani pentru investiţii cât judeţul Teleorman? Ce le spui? Că a apăsat Şefu' pe-un buton şi te-ai executat? Că ai ajuns în funcţie după ce ţi-ai făcut colon coloana vertebrală? Nu mai bine alegi un loc călduţ, acolo unde domneşte deputatul porno cu care ai luat masa deunăzi? Ăla sigur nu te-ntreabă chestii incomode.
Ăştia, de fapt mănunchiul ăsta de „lideri” politici români, nici nu trăiesc în România – ei umblă pe străzile din România, folosesc imprimantele din România şi au statul de plată scris în româneşte; în rest, n-au de-a face cu ţara asta. Că-s de la putere, că-s din opoziţie (haida de…), ei moştenesc şi conduc triburi personale mici și gureșe, tremurânde ba în faţa Şefului Suprem, ba în faţa banilor, fac legi doar pentru triburile lor, reguli după oportunităţi şi nevoi personale; eu nici nu cred că ei te văd dacă-ndrăzneşti să le spui câte ceva, ce-i aia că te-ai infectat în spital sau că fiu-to n-are manuale la şcoală, de ce-mi freci mie nervii că n-ai primit subvenţia? Şi ce dacă mi-am dat pensie specială? 'ț-ar mă-ta a dracu' de popor nerecunoscător; da, ei sunt moştenitorii, şobolănimea de succes a patriei tale.
