Producerea, expunerea si comercializarea obiectului de arta presupune un mecanism mai complex decat in alte domenii, care interactioneaza creatorii de arta plastica propriu-zisi, galeristii independenti si curatorii de expozitii, individuale si tematice, comentatorii avizati ai fenomenului si… eventualii cumparatori. Le-am solicitat catorva personalitati reprezentative pentru fiecare din aceste componente ale fenomenului plastic sa faca un barometru al domeniului de care se ocupa, in contextul integrarii in Uniunea Europeana. Daca un veteran ca Stefan Caltia priveste lucrurile cu realism si intelepciune, tanara si dinamica generatie de artisti plastici este optimista si, in general, nu-i pasa de integrare, fiind de mult umblati prin Europa si lume.
Stefan Caltia, artist plastic: „De fapt, ne intoarcem in Europa”
Schimbarea va fi categoric in bine. Deocamdata, diferenta este ca, in lumea occidentala, exista niste mecanisme, o „masinarie” care se ocupa de ceea ce am numi noi miscarea obiectului de arta. Noi nu avem aceasta masinarie. Ea a inceput sa apara cu niste initiative independente, particulare, dar este inca in faza incipienta. In clipa in care vom avea si noi acest mecanism, care sa semene cu cel european, atunci vom fi si noi ca si ei.
In ceea ce priveste valoarea obiectului de arta, insa, suntem demult la fel ca si tarile dezvoltate. In toate locurile in care traieste fiinta umana, se produce ceea ce se cheama obiect de arta. Dar, intr-o societate normala, el este maiestuos, impunator, intr-una bantuita, cum a fost a noastra, el este putin… „contorsionat”.
Exista multe lucruri pentru care ni se pare ca trebuie sa facem un efort, dar, de fapt, noi le-am facut deja, le-am avut inca inainte de cel de-al doilea razboi mondial, insa le-am uitat, trebuie doar sa ni le reamintim. Noi nu intram acum in Europa, de fapt ne intoarcem in Europa.
Dumitru Gorzo, artist plastic: „N-o sa mai parem ca venim de pe luna”
Despre integrare pana acum numai de bine. Sperantele si banuielile noastre ne fac sa asteptam un set de schimbari in bine. Nu stiu exact in ce masura si in ce directie vor fi schimbarile in celelalte domenii, dar in arta plastica cu siguranta efectul va fi unul pozitiv. Incepand cu posibilitatea de a plimba obiecte de arta oriunde in Europa (anii trecuti traiai un cosmar pana sa iti vezi lucrarile expuse in afara tarii: hartii, stampile etc.), lucru ce in sine deschide perspective bune in ceea ce priveste circulatia obiectelor artistice cat si, de ce nu, posibilitatea ca acestea sa fie comercializate fara batai de cap suplimentare. Schimbarile acestea avantajeaza pe de o parte ofertantul, galeria, artistul, dealerul, dar si cumparatorul. Apoi libertatea de a circula neingradit, fara indivizi care se uita la tine de parca ai fi de pe luna, „Romania is not in Europa”. Numai gandul ca, in cazul in care ai vrea, poti sa schimbi pentru un timp tara iti deschide o altfel de perspectiva asupra lumii.
Nicu Ilfoveanu, artist plastic: „Pot sa lucrez ca Stahanov”
Scapam de o serie de chestiuni birocratice (formalitati vamale, hartii justificative etc.), contactele si schimburile devin mai rapide si mai usor de facut. Astfel „vom avea mai mult timp pentru arta”, creste productivitatea si, implicit, calitatea ei. Apoi, o data cu dezvoltarea economica a tarii, sistemul local de piata a artei va lua avant.
Avand toate aceste premise bune, nu am altceva de facut decat sa lucrez ca Stahanov, dar cu gandul la galeriile din Chelsea (New York, nu Londra…).
Gili Mocanu, artist plastic: „Eu oricum nu am treaba cu institutiile”
In ceea ce ma priveste, eu cred ca artistii erau oricum integrati in Europa. Noi, tinerii artisti, am circulat si pana acum fara probleme si ne-am putut prezenta creatiile unde si cum am dorit. Din punct de vedere institutional, eu oricum nu am treaba cu institutiile, toate proiectele mele sunt absolut independente. Noi, tinerii creatori de arta contemporana, eram oricum in Europa, aderarea de acum nu ne afecteaza prea mult, nici in bine, nici in rau.
Aurelia Mocanu, critic de arta, curator: „Va fi grindina, nu seceta”
Nici noi, nici UE nu putem sa stim, in nici un domeniu, ce castigam si ce pierdem, ce traume si bucurii o sa avem. E vorba de un fenomen de deschidere si, in acelasi timp, de acceleratie, de centrifugare. Institutiile o sa existe in continuare, o sa aiba reprezentativitate (universitatile, uniunile de creatie), dar lucrurile interesante o sa apara din initiative de grup, initiative private, din afilieri personale ale artistilor la spatiul european, cum s-a intamplat in noiembrie ca cinci artisti de peste 50 de ani sa reprezinte Romania la Grand Palais. Sunt multe universitati, filiale UAP care au deja contacte proprii internationale. Exista ceea ce eu as numi fenomenul de „roi”: o atomizare, o accelerare de particule, o dinamizare si o centrifugare, in acelasi timp. Totul se va intampla insa la nivel molecular, pentru ca Ministerul Culturii si Cultelor, vorba regretatei doamne Musca, „s-a externalizat” atat de mult, incat, as spune eu, si-a pierdut contururile. Artistii trebuie sa invete multe din mers si o vor face. Nu ma tem ca va fi seceta, va fi grindina.
Liviana Dan, critic de arta, sefa Galeriei de Arta de la Muzeul National Brukenthal din Sibiu, curator: „Arta contemporana – rasfatata guvernelor”
In orice parte a lumii, in arta contemporana exista categoric un sistem verificat. Exista galerii, spatii alternative, reviste de specialitate, critici de arta, curatori, muzee, bienale, universitati de arta, strategii nationale, care au ca scop promovarea artei contemporane. Adeseori, arta contemporana este rasfatata guvernelor, pentru ca prin intermediul acesteia esti foarte repede vizualizat. De cele mai multe ori, in arta contemporana se investesc foarte multi bani, pentru ca intotdeauna conceptele aduc multi bani.
In Romania, arta contemporana a avut mereu de recuperat, iar integrarea in UE inseamna de fapt integrarea intr-un sistem established, care nu are nevoie de ajustari. Noi am avut de la inceput sfarsitul sistemului – Muzeul National de Arta Contemporana – si e destul de greu sa construim acum sistemul care ar fi trebuit sa sustina acest muzeu. Sper insa ca foarte repede galeriile, curatorii si criticii de arta sa reactioneze pozitiv la schimbare.
Diana Dochia, General Manager Anaid Art Gallery: „O schimbare a gustului”
Intrarea Romaniei in Comunitatea Europeana in ce priveste sectorul artistic nu poate sa aiba influenta decat in sens pozitiv. Existenta unor structuri europene bine definite si incercarea de a forma o infrastructura la nivelul politicilor culturale, care sa se integreze in cadrul sistemului european de promovare a culturii, va conduce la o mai buna vizibilitate si la o circulatie mult mai libera a operelor artistice in cadrul Comunitatii Europene. Arta contemporana romaneasca va deveni astfel mult mai transparenta si intr-o relatie permanenta cu ceea ce se petrece in Europa. Existenta galeriilor de arta contemporana, care promoveaza arta romaneasca peste hotare, va cunoaste o vizibilitate mult mai mare, iar dialogul la nivel international intre galerii, muzee, institutii si centre culturale va spori notorietatea artei romanesti peste hotare. Intrarea pe piata romaneasca a unor mari concerne de design, fashion, life style va conduce la o schimbare a gustului si in ceea ce priveste arta si la o deschidere mult mai mare a colectionarului roman fata de noile tendinte reprezentate in arta contemporana. Arta contemporana romaneasca este si poate fi reprezentata cu succes la nivel international, tanara generatie de artisti romani deja expusi in cadrul targurilor internationale de arta prin intermediul galeriilor private a dovedit compatibilitatea si competitivitatea artei romanesti pe plan international. Din pacate, inexistenta inca la nivel national de promovare a unei politici culturale clar definite si existenta inca a unui sector privat extrem de mic conduc la o incetinire a vizibilitatii artei romanesti in exterior.
