Terenurile de pe malul lacului Siutghiol, puse pe tavă unor samsari

Academia Română a împuternicit un individ controversat să vândă propriei găști o suprafață de teren fix pe malul lacului Sutghiol, lipită de ruinele castrului roman din Ovidiu. Prețul, absurd de mic: doar 2,5 euro/mp.

Povestea devalizării Academiei Române e simplă. Fiind moștenitoarea unei vaste averi lăsată în mare parte prin donații testamentare venite din partea unor familii celebre din perioada interbelică și anterior, înaltul for intelectual avea misiunea să apere acel patrimoniu și să-l facă să rodească, iar veniturile strânse prin exploatarea zecilor de mii de hectare de terenuri agricole și păduri, precum și a sutelor de imobile, să fie folosite pentru finanțarea activității proprii, de la premii la sprijinirea punctuală a unor institute și proiecte de cercetare.

Cum o parte din acest patrimoniu fusese confiscat de comuniști, Acadenia Română trebuia mai întâi să îl recupereze. Lucru deloc greu în multe dintre situații, date fiind testamentele beton, precum și avantajul că instituția, dar și donatorii au păstrat cu scrupulozitate sau au știut unde să documentele care îi atestau fără putință de tăgadă, dreptul de proprietate asupra proprietăților.

Doar că în 2006 Ioan Păun Otiman, politician, fost senator și fost vicepreședinte PNL, a fost ales secretar general al Academiei Române, responsabil de administrarea averii forului intelectual. În aceste condiții, o bună parte din patrimoniu a ajuns să fie servit pe tavă mafiei imobiliare. Așa s-a întâmplat cu proprietățile din orașul Ovidiu, localitate satelit a Constanței, care are ieșire la lacul Sutghiol.

România Liberă a intrat în posesia unui contract de vânzare-cumpărare din 4 iunie 2009 prin care Academia Română a vândut către doi controversați afaceriști din grupul milionarului Sorin Vișenescu șase parcele cu o suprafață de  62.125 de metri pătrați, amplasate strategic în cea mai bună zonă imobiliară a localității, pentru suma de 155.312,5 euro. Prețul pe metru pătrat rezultat în urma tranzacției este de 2,5 euro, adică cam costă la Dedeman sau Bricostore metrul pătrat de linoleum ieftin.

Ca să poată înstrăina terenurile, secretarul general Ioan Păun Otiman a recurs la o șmecherie. Întâi au fost depuse la Academia Română trei scrisori de intenție (expediate cu o frecvență de una pe lună) din partea unui cetățean oarecare, care s-a declarat interesat să cumpere drepturile litigioase pentru terenurile pe care forul academic le deținuse înainte de regimul comunist la Ovidiu și în Constanța.

Președintele Academiei Române de la acea dată, Ionel Haiduc, a  decis înființarea unei comisii de evaluare a patrimoniului instituției, la o zi după ce a primit a treia scrisoare, prezidată de Ioan Păun Otiman. La o săptămână de la înființare, comisia “consideră oportună” vânzarea drepturilor litigioase, pe motiv că “sunt drepturi incerte din perspectiva dobândirii legale depline”. În realitate, Academia Română nu avea nici un litigiu, ci doar aștepta punerea în posesie de către autorități, după ce își câștigase în instanță dreptul de a-și primi suprafețele și făcuse toate diligențele administrative, ajungând la un acord cu comisia județeană Constanța pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra acestora.

Luptă prea grea

În august 2008, chiar când era pe punctul de a-și primi proprietățile înapoi, Academia Română a renunțat brusc, motivând că bătălia recuperării terenurilor e prea grea. O decizie bizară, dat fiind că instituția are serviciu juridic propriu și nu doar atât, are un Institut de Științe Juridice, unde lucrează cercetători și doctori în drept.

Totuși, dacă lupta recuperării terenurilor i se părea atât de grea (deși repetăm, lupta se terminase în instanță), conducerea Academia Românâ ar fi putut angaja un avocat să-i recupereze terenurile de la Ovidiu. Mai ales că Ioan Păun Otiman nu s-a sfiit ca pentru alte cazuri de recuperări de terenuri să opteze pentru serviciile unor avocați pe care i-a plătit regește.

Pe 30 iulie 2008, la doar o săptămână după ce comisia condusă de secretarul general a recomandat vinderea drepturilor litigioase prezidiul Academiei Române, în frunte cu Ionel Haiduc, a acceptat propunerea. Instituția a semnat apoi contractul cu George Jipa, prin care îi cedează dreptul litigios pentru 22 de hectare de teren în orașul Ovidiu.

Acesta din urmă “și-a asumat” falsul drept litigios și nu a făcut decât să depună o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, pe baza documentației beton pe care Academia Română o strânsese în ani de zile. În asta a constat tot efortul său. Patru luni mai târziu, în decembrie 2014, Primăria Ovidiu, dând dovadă de o grijă inexplicabilă pentru interesele lui  George Jipa, și-a deschis rezerva domnească de terenuri rare și i-a dat acestuia parcele în locațiile cele mai bune ale localității, fix pe malul lacului Sutghiol și lângă castrul roman, obiectiv de interes istoric strategic.

Ca orice contract de cedare a drepturilor litigioase, și acesta a fost urmat de un contract de vânzare cumpărare încheiat între Academia Română și ”fericitul cetățean anonim”. Doar că de data asta, la notar, nu s-a mai prezentat doar acesta din urmă, ci și “puternicul din spate”.  

Deși drepturile litigioase au fost cumpărate de George Jipa, în 4 iunie 2009 Academia Română a vândut respectivele terenuri către două persoane:  George Jipa (20%) și Lucian Orban (80%), cel care este un multimilionar constănțean, partener tradițional de afaceri și prieten al controversatului Sorin Vișenescu. Cei doi au deschis împreună afaceri duty-free și operațiuni portuare, iar membrii grupării lor au fost implicați în numeroase retrocedări controversate în mai multe zone ale țării.

În procedurile de înstrăinare a terenurilor Academiei Române, Ioan Păun Otiman a fost secondat de inamovibilul Dumitru Dinu, fost și actual director al Direcției Patrimoniu și totodată director Administrare Patrimoniu la Fundația Patrimoniu a forului intelectual, personaj care primește lunar o leafă de 10.900 lei.

Tranzacție în familie

Fiindcă deciziile secretarului general  trebuie să fie mai întâi validate de prezidiu și apoi de Adunarea Generală a Academiei Române, Ioan Păun Otiman l-a convins pe președintele Ionel Haiduc să semneze pe motiv că, după cum ne-a declarat acesta din urmă, că terenurile ar fi fost implicate în litigii complicate, care le făceau aproape irecuperabile. Mai mult, Ioan Păun Otiman s-a prezentat în fața plenului Academiei Române, spunându-le, de asemenea, că îi e extrem de greu să recupereze acele pământuri și că propune vânzarea drepturilor litigioase. Pentru România liberă, Ioan Păun Otiman  a declarat că nu el a vândut drepturile litigioase, ci decizia a fost a prezidiului și a plenului, urmare a “votul” obținut în 2009 prin inducerea în eroare a colegilor săi academicieni, care nu știau că Academia obținuse deja respectivele terenuri din 2008.

Mai departe, Ioan Păun Otiman a împuternicit pe George Jipa să facă în numele Academiei Române demersurile pentru recuperarea terenurilor de la Ovidiu și de la Constanța, astfel încât numele și semnătura acestuia apare pe documente oficiale ca fiind reprezentantul Academiei Române. Asta în condițiile în care George Jipa a fost implicat în mai multe afaceri penale, după cum am prezentat în episoadele anterioare ale acestui serial. 

Dar, cum Academia Română n-a avut remușcări în a-l împuternici ca reprezentant al său pe controversatul George Jipa, la fel s-a întâmplat și la parafarea contractului de vânzare-cumpărare a terenurilor de la Ovidiu între Academia Română și acesta, respectiv Lucian Orban.

În contractul respectiv, instituția de elită n-a fost reprezentată de vreun academician sau măcar de vreun funcționar, “mandatar” fiind constănțeanul Cristian Stanciu. Acesta este cenzorul firmei Transeuro Film SA a milionarului Sorin Vișenescu. Totodată “reprezentantul Academiei  apare și ca administrator al Black Sea Invest SRL, poziție ocupată și de Georgre Jipa și Lucian Orban, adică chiar ”cumpărătorii”. S-a ajuns astfel în situația jenantă ca membrii grupării Vișenescu să vândă și tot ei să cumpere terenurile premium ale Academiei, la preț de linoleum.

Cristian Stanciu a fost și administrator al firmei Tiger Investment SRL, deținută de Lucian Orban, dar s-a și asociat cu acesta în Fireservices Ro SRL. Mai mult, Stanciu a fost și cenzorul TVT Media SA, din al cărei acționariat a făcut parte și Teodor Cristodor, personaj implicat în scandalul din jurul cumpărării drepturilor litigioase ale unei livezi de 150 ha de la Popești Leordeni, unde s-a vehiculat că de fapt sforarul din spate ar fi tot Sorin Vișenescu. Teodor Cristodor  apare în 2007 ca creditor cu 150.000 euro al consilierei personale a primului ministru Călin Popescu Tăriceanu, Hermina Nicoleta Uță, pe care o regăsim și în Guvernul Ponta consilieră a ministrului sănătății Eugen Nicolăescu. De asemenea ”mandatarul Academiei” a fost asociat în Crialflor Royal SRL cu Ghiță Cătălin Marian, acționarul Dobrogea Media Vision SRL și CTV Media Group SA, societăți de presă locală înființate de PNL, din acționariatul ultimeia făcând parte o perioadă și fostul ministru al Culturii Puiu Hașoti.

Vișenescu a avut mână bună la liberali

Terenurile de la Ovidiu nu sunt singurele primite de grupul Vișenescu de la Academia Română, George Jipa încheind un contract de cedare drepturi litigioase la aceleași prețuri jenante, de doar 2,5 euro/mp, pentru câteva zeci de hectare în Constanța, dar și o jumătate din Casa Coandă, reședința celebrului savant Henri Coandă, precum și dreptul de administrare al celebrei Săli Dalles din București. Contractele pentru Casa  Coandă și pentru terenurile de la Constanța au fost ulterior reziliate.

Și restul afacerilor lui Sorin Vișenescu cu statul au fost favorizate  în perioada guvernării PNL a lui Călin Popescu Tăriceanu. De pildă, în 2007 i-a fost dat zăcământul de la Arșița Bacău, estimat la 133 de mil. metri cubi de gaze naturale si 423.000 de tone țitei, iar  în primăvara lui 2008 i s-a închiriat o parte din clădirea Sahia Film de pe Bvd. Aviatorilor nr 106, pe care a vrut să și-o însușească, însă scandalul public l-a făcut să dea înapoi.

Membrii grupării Vișenescu au fost în mod constant răsfățați de Primăria Radu Mazăre cu terenuri valoroase și imobile amplasate strategic retrocedate către ei pe bază de drepturi litigioase.

Pe cele 6,2 hectare vândute cu 2,5 euro/mp de Academia Română către gruparea Sorin Vișenescu, sunt implicați în dezvoltarea de locuințe de lux și barosani din administrația locală constănțeană.

Vor pica capete de academicieni?

Actuala conducere a Academiei Române se luptă să repare legal boacănele secretarului general Ioan Păun Otiman, care, printre altele, a reușit prin tocmirea avocatului Lucian Pitaru (coleg în Partidul Alianța Civică cu Otiman) cu un onorariu de succes enorm,  să ducă Academia Română în blocaj, după ce apărătorul a blocat conturile instituției, cerând să i se achite onorariul în valoare de de 2000 hectare (în bani sau natură), pentru că a muncit aproximativ un an pentru Academia Română, muncă pentru care a fost plătit oricum. Încheiem cu o precizare din statutul Academiei Române care prevede că deși titlul de academician este ”pe viață”, există o situație în care se poate pierde “dacă respectivul academician a fost condamnat la închisoare cu executare”. Până acum, tagma academicienilor nu a fost zdruncinată de vreo condamnare cu executare în justiție.

Serial Rl. Academia Română a Corupției

Într-un nou serial exclusiv de investigație, România liberă aduce publicului și mai multe dezvăluiri despre modul cum și alți academicieini de seamă au fost complice la crearea unei rețele de corupție uriașă.