Acum un deceniu si jumatate, cartea lui Antonio Damasio "Eroarea lui Descartes", care inca de la aparitia sa in 1994 a marcat viata intelectuala europeana, demonstra ca ratiunea nu se poate manifesta in absenta emotiilor. Dar Damasio nu elimina pur si simplu ratiunea dintre manifestarile definitorii ale spiritului uman si nici nu o inlocuia cu contrariul sau, irationalul, ci arata ca importanta acesteia se cere relativizata. De fapt, Descartes nu a gresit chiar atat de mult incat sa constatam astazi ca ratiunea trebuie pur si simplu eliminata pentru ca nu are nici un sens. Ca actiunile omului sunt predeterminate, ca libertatea nu e decat o iluzie, ca totul se reduce la buna cunoastere a "destinului" in diferitele sale ipostaze. Insa aici, "la portile Orientului", unde misticismul si ezoterismul au fost mai tot timpul pretuite, ratiunea nu are o asa de buna primire. In ce priveste dubla aniversare a lui Darwin de anul trecut politicienii au tacut semnificativ. Nu vroiau sa-si riste voturile pe altarul "compromis" al stiintei. Dar, in vreme ce stiinta si cercetarea erau subfinantate si exilate la periferia societatii, politicienii nu ezitau sa apeleze la serviciile parapsihologilor, ba chiar sa se afiseze public cu acestia.
Nu povestea fantastica a "flacarii violet", nici macar avatarurile parapsihologiei nu intereseaza aici. Atata vreme cat acestea privesc viata privata a cuiva, pot fi tratate ca simple curiozitati. Nu aceeasi este insa situatia cand cei care apeleaza la acestea sunt oameni politici. Iar cand e vorba de primul si de cel de-al doilea demnitar in ierarhia statului situatia devine de-a dreptul ingrijoratoare. Faptul ca decizii politice esentiale pot fi influentate de persoane care nu sunt supuse vreunui control public si transparent, care uzeaza de proceduri stranii la granita, daca nu dincolo de limita ratiunii stiintifice, a caror activitate nu este reglementata prin norme constitutionale, este un indiciu al derivei politicii romanesti.
Tentatia, daca nu chiar practicarea irationalului – ce nu pare deloc accidentala in spatiul politic romanesc – este un simptom al compromiterii liniei carteziene pe plaiurile mioritice. Nu e chiar o noutate cata vreme scandalul Tanacu, acum cativa ani, a lasat muta o clasa politica altfel vocala, desi indica o fractura majora la nivelul opiniei publice. Ba chiar unii comentatori au incercat sa justifice crima unor bigoti ignoranti prin logica credintei. Iar la inceputul anului trecut, doar decizia in extremis a Sfantului Sinod al BOR a salvat de la revocare Legea pasapoartelor biometrice.
Cu siguranta ratiunea are nevoie de emotie pentru a se exprima. Mecanismele delicate ale ratiunii, acest proces ce include atat aspecte psihice, cat si cognitive sau biologice, au nevoie de un puternic suport emotional pentru a se exprima. Dar tentatia irationalului – cu atat mai mult in politica, domeniu ce afecteaza viata tuturor – nu este deloc expresia emotivitatii, ci a fricii si incapacitatii de adaptare la o realitate care scapa gandirii gordianice. Vai de tara ai carei conducatori nu isi pot asuma esentiala libertate a gandirii!
