Dubludecimarea clasei bugetare poate parea cuiva salvarea din criza financiara severa in care ne scufundam ca-ntr-o mlastina fara limite geografice cunoscute. In realitate, salvarea nu ne poate veni de acolo, o stie pana si un copil de scoala care mai deschide din cand in cand cartea de aritmetica si care, in cele din urma, va deveni, probabil, nu filosof, ci tinichigiu. Caci la noi se cauta intotdeauna salvarile in fleacuri, dincolo de care privirile politicienilor nu mai bat. E mai mult miopie precoce decat prezbitism, pentru ca, in ultimul timp, batranii, atat de huliti de activii anilor ‘90, au parasit randurile, iar tinerii sau maturii care au ramas de capul lor nu ameninta deloc sa se descurce nici cu un dram mai bine. Dimpotriva.
Dar sa nu dam vina numai pe politicieni. Ei incearca. Cei care voteaza se cred indreptatiti, dupa ce rezultatele sunt, ca-ntotdeauna, dezastruoase, sa blesteme si sa se mire, ca si cum Dumnezeu din ceruri ni i-ar fi trimis pe cap, in completarea pedepsei divine, pronuntata si pusa in aplicare imediat, pe cand eram numai doi, Adam si Eva, insa si pentru toti urmasii lor. Atat timp cat ii trimiti la Bruxelles pe Becali, Vadim si EBA, nu ai de ce sa te plangi de pedeapsa divina, pentru ca nu de ea e vorba, ci de una strict omeneasca, autoaplicata. Cand cu sporurile de salarii ale profesorilor, legiferate inutil din moment ce nu sunt bani, aceeasi miopie politica s-a manifestat din plin, ca si atunci cand ministrul Transporturilor respingea ideea construirii autostrazilor pentru ca nu avem circulatie pentru asa ceva.
Cand cu sporurile magistratilor, legale, dar imposibil de achitat deocamdata, m-am gandit ca in tara asta, unde totul merge pe dos, ar trebui sa primim cu totii un spor de (risc de) tara, vorba ceea, putin schimbata, profesorii pentru ca intra in clase cu elevi romani, cetatenii ceilalti pentru ca trateaza cu functionari romani, soferii pentru ca circula in compania soferilor romani… dar, stai, toti astia plus inca unii nu suntem chiar noi? Ba da. Pai, atunci sporul de risc nu s-ar chema amenda? Cum insa nu putem sa ne amendam singuri, o facem in mod repetat si ocolit, alegand mereu aceleasi tipuri de insi sa administreze tara. Iar acestia stiu ce au de facut, n-am sa mai repet, stie toata lumea. Colac peste pupaza, alianta de la guvernare se impunge continuu, amenintandu-se cu despartirea, in toiul unei crize care numai de o criza de guvern nu are nevoie. Alegerile din toamna strica toate mintile, si pe cele ale guvernantilor, si pe cele ale opozantilor.
Nimeni nu spune ca PSD se potriveste de minune cu PDL, nu. Ca emanatii, cam pestilentiale, e drept, ale votului nostru, al tuturor, ei nu fac decat sa ne fie o oglinda in care insa nu ne place sa ne privim. Intr-o poveste orientala se spune ca un om extrem de urat, care nu s-a vazut niciodata, gaseste la un moment dat, pe jos, un ciob de oglinda si, intrezarind uratenia de-acolo, ce credeti ca face? Ei bine, sparge ciobul. In cazul nostru, spartul ciobului nu e posibil, pentru ca nu putem sa emanam altul, adica alta clasa politica. Doar sa-i aducem in fata si sa-i punem in situatia celor de acum pe altii, proaspeti si inca neimbogatiti fara cauza si care abia asteapta sa le vina randul. Caci omul politic nu se recruteaza dintre toti cetatenii, in nici un caz dintre cei onesti, decat foarte rar. Sursa nesecata de noi oameni politici este zona gri, a celor care pot fi santajati cu ceva, o afacere murdara din trecut, sau apartenenta la politia politica a erei Ceausescu.
Si lucrurile astea se stiu de catre mai toata lumea, si totusi nimeni nu face altceva decat sa comenteze, exact ca subsemnatul in acest moment. Este adevarat ca unele dezvaluiri si comentarii, precum cele despre dna Monica Iacob Ridzi, au dus la scoaterea dumneaei de pe esichier. Dar nu stim pentru cat timp si nici pe unde se va strecura dumneaei la loc. Acum se da batalia impotriva dnei Udrea. E sigur ca nici dumneaei nu este curata ca lacrima. Ceea ce insa nu e deloc incurajator este faptul ca nu pentru a se face curatenie este cercetata dna Udrea, ci in scopuri pur politicianiste, ca sa nu spun de-a dreptul mafiote.
Si ca s-o spunem pe a dreapta, si dna Ridzi, si dna Udrea sunt victimele drei Basescu, pentru ca toata lumea banuieste ca au manipulat bani publici ca sa sustina mascat campania pentru alegerile europarlamentare a acesteia. Si inca n-ar fi nimic daca prin fiica nu ar fi vizat tatal. stiu ca nu spun o noutate, dar tristetea e ca, nici atunci cand se face dreptate, nu se face dreptate ca sa indreptam lumea romaneasca, ci stramband-o mai tare.
