Criza economica este subiectul la moda. Toata lumea vorbeste despre ea sau, mai bine zis, cei conectati la ritmul urban, oamenii care au credite, bani in banci, rate, servicii la firme ce depind de export, adica vreo 40 la suta din populatia Romaniei. Restul, oameni necajiti, au tot atata spaima de criza cata au ca pica pisica de pe gard, adica li se falfaie. Pentru ei economia mondiala se opreste in poarta casei. Dincolo de ea este economia de batatura, gainile, porcul, vaca, niste papusoi, ceva fin si ce se mai gaseste prin curte. Abia acum se vede cat de bun este traiul in stil traditionalist, fara investitii, fara imprumuturi si credite, fara proiecte SAPARD, fara nenorocitele de banci. Poate ca ar trebui sa incepem sa exportam si noi know-how-ul nostru stramosesc, sa organizam traininguri cu experti occidentali care nici nu mai stiu cate picioare are gaina si sa le spunem tuturor ca exista o solutie romaneasca la criza mondiala.
Criza asta, asa cum sunt toate crizele, inclusiv cele de nervi, este rezultatul unor abuzuri, al depasirii unor limite, al sariturii peste calul moderatiei si bunului-simt. Totul este legat de lacomie, de infinita dorinta draceasca de a avea mai mult, de a aduna mai mult. Iar lacomia in stare oficiala, legala, este reprezentata de banca. Aceasta institutie, care sta in centrul progresului economiei capitaliste, a bagat mana cam tare prin buzunarele americanilor si nu numai, s-a trezit ca nu mai e nimic pe acolo, iar acuma striga dupa salvare. Se aduna sefi de tari, fac sedinte, se dau comunicate. Toti vor stabilitate. Schimbare si stabilitate.
In privinta stabilitatii, exemplul cel mai bun ni-l ofera satul nostru traditional, prafuit, cu strazi desfundate flancate de santuri napadite de buruieni, sat asezat, de obicei, pe valea unui parau mic, mic care abia taraie si care, din cand in cand, se transforma in fluviu si ia la vale toata saracia, obligand suflarea sa-si cumpere o saracie noua, vorba poetului: "Eu imi apar saracia, si nevoile…". Mult mai corect si logic ar fi fost: "Eu imi apar bogatia, si averile, si neamul…". Dar de unde bogatie daca nu e. si de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Asta se intampla de sute de ani. Totul este de neclintit, stabilitate de granit. Deci, fara exagerare, cea mai stabila economie este cea bazata pe saracie.
Bogatia este instabila, glisanta, lunecoasa, greu de stapanit, de controlat si mai ales de prognozat. Batranul Alan Greenspan se uita uluit la toate teoriile si prezicerile lui economice si nu crede ca s-au prabusit. Nimic nu se confirma. De asta cred ca a venit clipa sa recomandam lumii modelul de economie ultrastabila, de tip romanesc: saracia lucie. Astfel, putem spune ca stabilitatea economica s-a nascut la sat. Stabilitatea lucie.
P.S.! Romani, nu va fie frica, suntem mai tari decat criza. O vom lua la misto asa cum am facut cu toate celelalte: Revolutia, anticomunismul, reforma, autostrazile, anticoruptia, privatizarea, uninominalul… Criza va trece pe langa noi, fiindca si criza are demnitatea ei. Dar daca n-o are?
