In Romania, sindicatele se asociaza cu formatiuni politice pentru a raspunde unor interese mai mult sau mai putin ascunse, decat din motive ideologice. In campania electorala din 2004, Blocul National Sindical (BNS) a facut o alianta cu extremistii lui Vadim Tudor. In schimbul celor cinci locuri eligibile pe listele de parlamentari ale PRM, Blocul National Sindical a promis voturile sindicalistilor din cele 39 de federatii afiliate la BNS. Imediat dupa acordul semnat de BNS cu extremistii, Ambasada SUA a declarat public ca intrerupe orice comunicare cu Blocul National Sindical, pe motiv ca nu poate sustine o organizatie care defileaza alaturi de un partid nationalist, sovin si homofob. BNS si-a sacrificat imaginea si credibilitatea pentru cateva fotolii in Parlament. Dar, in conditiile in care majoritatea care sustine Guvernul este tot mai fragila, cele cinci locuri ale BNS devin foarte valoroase, mai ales pe fondul negocierilor demarate de PSD cu principalele confederatii sindicale.
PRM este un partid de extrema dreapta, cu un program justitiar si fara prea multe preocupari in zona sociala, dar pentru BNS nu contau nici ideologia, nici scopurile Partidului Romania Mare. Ulterior, liderii BNS au lasat sa se inteleaga ca PRM a fost folosit doar ca vehicul pentru a intra in Parlament, fiindca de altfel, odata intrati in Parlament, sindicalistii s-au separat de grupul parlamentar al PRM.
Cand social-democratul Vasile Dancu spunea, de 1 mai, ca drumul PSD trebuie sa se intersecteze cu cel al muncitorilor, vicepresedintele BNS, Matei Bratianu, raspundea tantos: „Daca vor sa se apropie de sindicate, sa o faca cand sunt la putere. Daca vor sa fie de stanga, sa fie cata vreme sunt la putere, nu cand sunt in opozitie”. Acum, BNS este gata sa fuzioneze cu Meridian, CNSLR-„Fratia” si CSDR, pentru ca apoi sa faca o combinatie cu PSD.
Aceste organizatii sindicale au fost mereu in diverse forme de complicitate cu guvernarile social-democratilor, care, spre deosebire de coalitiile de dreapta, nu au avut niciodata greve pe termen lung, miscari de strada, amenintari serioase din partea liderilor de sindicat.
PSD a stiut sa-si cumpere linistea, oferind celei mai mari centrale sindicale, CNSLR-„Fratia”, locuri in Parlament inca de acum zece ani. Miron Mitrea, secretarul general al PSD, unul dintre artizanii jocurilor social-democratilor, a fost recrutat direct din fruntea acestei confederatii sindicale, pe care a condus-o din 1990 pana in 1995.
PSD a stiut sa pacaleasca sindicatele pe care nu a putut sa le cumpere, iar in plasa acestui partid au cazut, de-a lungul timpului, cele mai importante confederatii. Fara sa ofere nimic concret profesorilor si invatatorilor sau asistentelor medicale sau altor categorii nemultumite, social-democratii s-au imprietenit cu liderii acestor sindicate si au inabusit in fasa orice manifestare de anvergura aflata in pregatire.
Multi dintre sindicalistii-sefi au devenit intre timp capitalisti de cumetrie, au strans averi, au pus pe picioare afaceri impresionante si s-au asociat aproape pe fata unor grupuri de interese dubioase.
Singura confederatie care a ramas in afara jocurilor politice si a aranjamentelor de culise este Cartel ALFA. Bogdan Hossu, presedintele Cartel ALFA, a fost de altfel singurul lider sindical care a refuzat mereu darurile PSD si momelile social-democratilor atunci cand se aflau la putere, dar si acum, cand sunt in opozitie.
