Cine astepta mari surprize de la uninominal poate sa-si puna pofta-n cui. Cine se astepta ca, dupa anuntarea exit-poll-urilor, sa avem numai nume, si nu partide, s-a inselat. Oricum ar fi, alegerile tot pe partide se discuta si mai putin, sau chiar deloc, pe persoane. In ceea ce priveste problema din timpul campaniei, ba chiar dinainte de campania marturisita, ea ramane intacta.
Ehei, unde e anul 1990, cand dl Ion Iliescu a exclamat "opozitia a fost zdrobita", accentuand in felul d-sale inconfundabil grupul consonantic "zdr", cu "r"-ul de la "rrromanii verzi" ai lui Caragiale? E departe si totusi atat de aproape. Analistii se revolta cand cineva mai pomeneste de anii aceia indepartati, de mineriade si de alte ispravi definitorii pentru social-democratia romaneasca de tranzitie (inca). N-au decat. Traitul in prezent si numai in prezent, fara nici o referire la ceea ce s-a intamplat inainte, e specific primitivului, in ultima analiza animalelor. Or, exista un real interes astazi pentru reducerea omului la acest stadiu. Cu riscul de a scandaliza pe cineva, cred ca insasi societatea de consum indeamna la un asemenea comportament: pai, daca o sa tot cumperi lucruri de care iti aduci aminte, cum o sa mai lanseze ei noi si noi mode si modele?
Cat despre analisti, daca o sa ne tot amintim declaratiile si biografiile lor anterioare momentului, cine o sa-i mai creada? Dupa ce, multi dintre ei, au dat prezentul pe "un viitor luminos", acum dau trecutul pe un prezent cum o fi, numai prezent sa fie. Nici o surpriza pe acest front, doar ceea ce asteptai daca nu esti nici orb, nici surd.
Dincolo de toate acestea sau, de fapt, inauntrul lor, problema se pune acut in aceste zile: cine va guverna? Dl Emil Boc a afirmat cu hotarare ca electoratul, adica circa 50% din cei circa 40% care s-au prezentat la vot, deci circa 20% din electoratul real, s-a pronuntat in favoarea programelor de dreapta. Asta suna ca si cum dl Boc ar vorbi in numele unei aliante, si nu numai al partidului pe care-l conduce. Nu cumva, daca acum patru ani cele doua partide din Alianta D.A. ar fi tinut secreta intelegerea lor pentru guvernare, ele ar fi luat un procent mult mai mare fiecare, astfel incat la insumare sa fie deasupra PSD-ului, fara a mai fi necesara "solutia imorala"?
Vorbe, ipoteze. Cert este ca acum, cand PD-L si PNL sunt despartite, ba chiar la cutite, electoratul le cam da branci spre o noua alianta.
Opinia publica din Romania face zilele acestea cunostinta cu tot felul de consecinte electorale neasteptate doar pentru ea. Cum ar fi faptul ca un partid aflat pe locul trei din cinci prezente in Parlament (cel putin conform primelor sondaje) poate avea pretentia sa dicteze alianta de la guvernare, mai ales daca a fost la putere ultimii patru ani si se poate duce linistit in opozitie, ceea ce e de neconceput si ii poate deveni fatal celui de pe locul intai, dupa alti patru ani de opozitie. Dar noi suntem buni la calcule privind posibilitatile de calificare in "primavara europeana" a unor echipe de fotbal care au pierdut nu stiu cate meciuri. Ca veni vorba de zona sportului, o surpriza tot au produs alegerile de duminica: declaratia de bun-simt a dlui Gigi Becali, care s-a recunoscut invins, ba chiar incompetent in politica, anuntandu-si retragerea.
Ceea ce nu-i sta in putinta "mascariciului national", care, din nou, stie ca exit-poll-urile sunt masluite. Cand rezultatele le vor confirma, atunci rezultatele vor fi masluite si asa mai departe. Chiar daca n-a dat dovada de prea mult fairplay pana acum, dl Gigi Becali si l-a regasit duminica seara.
Cat despre Parlament, sa ne pregatim sa vedem, din nou, multa lume cunoscuta, ca si la Guvern. "Mandra-i mandra pana moare" spune un cantec popular. Asa si clasa noastra politica. Moare, dar nu se preda. Ce-i drept, nici nu prea "moare", decat foarte pe sarite. (Prin cuvantul "moare" a se intelege, va rog, "se retrage".) Cat despre analistii care ne cer sa uitam, si ei sunt exact in aceeasi situatie.
