Actualul prim-ministru rus şi omul forte al ţării, Vladimir Putin, se pregăteşte să revină la Kremlin după scrutinul din 4 martie. Un rezultat previzibil, dar înconjurat de o mişcare contestatară fără precedent de la venirea lui la putere, în 2000.
Putin ar câştiga fără surprize alegerile prezidenţiale încă din primul tur, la fel ca la alegerile precedente pentru Kremlin, din 2000 şi 2004. În pofida unei scăderi nete anul trecut a cotei sale de popularitate, de la 70% la puţin peste 50%, fostul agent KGB este creditat în ultimele sondaje privind intenţiile de vot cu procente între 58 şi 66%, ceea ce îi permite să îşi învingă uşor contracan-didaţii.
Cu apropierea datei alegerilor, campania electrorală a devenit tenebroasă sau cel puţin ciudată. În timp ce Putin îşi axa campania pe o „bătălie contra unui inamic extern”, media fidelă Krem-linului anunţa un complot contra premierului. Revenirea în fruntea statului a fost pregătită minuţios de serviciile KGB-ului şi de anturajul premierului. Potrivit televiziunii Pervâi Kanal (pro-Putin), un comando al for-ţelor speciale ucrainene a interceptat la 4 ianuarie, în Odessa, terorişti care vizau uciderea lui Putin după alegerea sa ca preşe-dinte. Presupuşii terorişti sunt separatişti ceceni. Scenariul nu este nou şi presupusul complot pică la ţanc. Reţeta a fost verificată în 2000 şi în 2004. O tentativă similară de atentat contra lui Vladimir Putin a marcat precedenta campanie preziden-ţială şi în 1999 un val de atentate a avut loc înaintea venirii la putere a fostului colonel KGB. Ales prima oară preşedinte cu 53% din voturi, după atentatele soldate cu sute de morţi care au dus la declaraţiile lui Putin favorabile unui război în Cecenia, el a fost reales triumfal cu 71%.
Este o metodă sigură pentru a legitima victoria lui Putin din primul tur, pentru a explica de ce oamenii s-au decis să voteze pentru el după o astfel de tentativă.
Scenariul crimei
Un alt scenariu a fost evocat chiar de premier miercuri, într-o întâlnire cu simpatizanţii săi.
Deşi şi-a ales concurenţi comozi, aşa cum un campion mondial îşi alege adversarii, el acuză opoziţia că serveşte interesele puterilor străine şi pregăteşte fraude electorale. Şi, pentru a discredita scrutinul, este gata să recurgă la sacrificarea unei personalităţi cunoscute şi apoi să acuze puterea. „Cunosc aceste metode şi această tactică”. Astfel de intenţii, a precizat premierul, sunt mai ales ale celor aflaţi în străinătate, aluzie clară la miliardarul Boris Berezovski, „oaia neagră” a puterii ruse, refugiat în Marea Britanie. În aceeaşi zi, Kommersant a publicat un articol în care se insinuează că Berezovski a fost comanditarul asasinării în 2006 a ziaristei de opoziţie, Anna Politkovskaia.
Reţetele KGB
Putin este un produs Lubianka şi succesorul lui Boris Elţin. Intrat în KGB de tânăr – tatăl său a făcut parte din comandourile NKVD, strămoşul KGB, iar bunicul a fost bucătarul lui Lenin şi al lui Stalin – el a avansat rapid, deşi nu a obţinut postul pe care l-ar fi dorit. În 1985 era în Germania de Est ca ofiţer KGB, iar după căderea Zidului a revenit în Rusia, vice-rector la Universitatea din Leningrad unde trebuia să supravegheze intelectualii. Apoi, activităţile sale nu sunt prea clare iar ascensiunea este un mister. Între 1991 şi 1996 intră în afaceri comerciale şi devine omul de încredere al primarului din Sankt-Petersburg şi al mai multor oameni forte de la Kremlin. Îi este prezentat lui Elţin şi după o campanie electorală dubioasă, se trezeşte paraşutat în postul de premier, în 1999. La debutul campaniei pentru alegerea ca preşedinte avea 2% din intenţiile de vot ale ruşilor. Atentatele care au însângerat Rusia, trupele ruse care vânau rebelii ceceni şi alte atentate comise la Moscova, l-au adus pe candidatul Putin la 50% în mai puţin de două luni. Evenimentele tragice au fost folosite cu scopul preluării puterii de un bărbat care se declara „salvatorul naţiunii ruse”. Şi de această dată, el susţine că alegerile reprezintă o nouă „bătălie pentru Rusia” iar cei care nu îl susţin „trădează patria”. În jurul lui Putin sunt oligarhi, noi mafioţi, ofiţeri FSB (noua denumire a KGB-ului) şi aparatchik. Toţi deţin întreprinderi, media, armata, Parlamentul. Fidelitatea faţă de Putin este bine răsplătită.
Documente făcute publice de WikiLeaks arată că imperiul industrial creat cu un grup din Sankt-Petersburg i-a permis lui Putin să adune o avere în conturi elveţiene sau în fonduri off-shore. Vreo 40 miliarde de dolari, ceea ce l-ar transforma în „Omul cel mai bogat din Europa”.
Opoziţia, ţinută sub control
Opoziţia, care cunoaşte metodele lui Putin, a făcut deja apel la mobilizare pentru manifestaţii pe 5 martie, după alegerea probabilă a lui Putin din primul tur. Contestatarii sunt decişi să se mobilizeze după un scrutin pe care îl consideră deja nelegitim, având în vedere că mai mulţi candidaţi nu au avut dreptul să se prezinte în cursă. Poliţia şi manifestanţii pro-Putin au împiedicat miercuri seara o acţiune a opoziţiei care încerca distribuirea de corturi la Moscova în vederea viitoarelor proteste.
Candidaţii opoziţiei aflaţi în cursa pentru Kremlin sunt următorii:
Ghenadi Ziuganov, 67 de ani, preşedinte al Comiteului central al Partidului comunist al Federaţiei Ruse şi responsabil al grupului partidului în Dumă. Este a patra oară când se prezintă la prezidenţiale, la cele precedente ocupând de fiecare dată locul secund, ceea ce i-a adus şi numele de „eternul secund”. El militează în favoarea unei mai mari integrări a fostului spaţiu sovietic şi este partizanul naţionaliză-rii resurselor naturale şi a industriilor strategice.
Vladimir Jirinovski, 65 de ani, preşedintele Partidului liberal-democrat din Rusia şi liderul grupului acestei forma-ţiuni în Dumă. Şi el este un veteran al campaniilor prezidenţiale, în acest an se prezintă pentru a cincea oară. Este cunoscut pentru declara-ţiile şi ieşirile la limita isteriei şi retorica populistă.
Serghei Mironov, 59 de ani, co-preşedinte al Partidului Ru-sia Justă. A participat la pre-zidenţialele din 2004, unde s-a situat pe locul şase. Din 2001 până în 2011 a fost preşe-dintele Consiliului federaţiei, un post unde a fost acuzat de favoritism şi autoritarism. Iniţial, partidul Rusia Justă nu a fost de opoziţie dar după 2011, formaţiunea lui Mironov s-a îndepărtat de Rusia Unită a tandemului Putin-Medvedev, pentru a se afirma separat.
Mihail Prohorov, 46 de ani, oligarh şi om de afaceri miliardar. Este singurul candidat independent, nefiind afiliat nici unui partid. Pentru o parte a presei, el este creaţia lui Putin al cărui obiectiv a fost divizarea opoziţiei şi atragerea clasei medii spre putere. Prohorov a intrat în politică în iunie anul trecut preluând conducerea Partidului Cauza Justă. În septembrie a fost înlăturat pentru că se distanţase de linia partidului care gravitează în jurul orbitei Rusiei Unite, deci a Kremlinului. Poziţiile miliardarului sunt opuse celor ale lui Putin şi militează pentru o mai mare cooperare/ sau integrare economică cu Europa. În plan extern, el este apropiat pozi-ţiilor europene şi americane.
