Dintotdeauna proprietatea coo-peratista a fost recunoscuta drept „altceva” decat cea consacrata de societatea capitalista ori de proprietatea obsteasca, asa cum fusese impusa de comunisti. Astfel incat nici Ceausescu nu a putut sa se atinga de averea acumulata din munca si afacerile organizatiilor cooperatiste. Astfel incat revolutia din decembrie a gasit Cooperatia de consum cu o avere uriasa. Ce inseamna insa un milion sau doua milioane de cooperatori, proprietari ai unei asemenea averi? Nimic altceva decat ca averea putea fi „tocata” de personae din conducerea cooperatiei, par a-si fi spus multi dintre cei care s-au instalat comod, cu tacamuri si servetele, la masa cooperatiei.
Dat pe supa expirata
Cel mai spectaculos caz de jefuire a patrimoniului cooperatiei este, fara indoiala, pierderea sediului central al Centrocoop. O cladire de patrimoniu, cu cinci nivele, situata chiar in buza Cismigiului! Mai mult, cladirea, consolidata dupa 1990, avea amenajari pentru activitati bancare, inclusiv tezaur. Basca terenul de 1500 de metri patrati, a carui valoare ar putea fi calculata doar inmultind fiecare metru patrat cu sume de ordinul miilor de euro. Ceea ce nu i-a impiedicat, ba dimpotriva, pe responsabili sa-l zburataceasca. Nu pe milioane de dolari, ci pe supa expirata.
Tribunalul german nu a avut habar ce judeca
In luna martie a anului 1998, Tribunalul Land Rergensburg Ð Germania a pronuntat o sentinta civila prin care Centrocoop a fost obligata la plata a 433.924,9 marci germane plus dobanzi anuale de 15,5%, calculate incepand cu data de 27 martie 1991. Plata urma a fi facuta catre firma germana Danco Anlangenbau, cea care a actionat in judecata Uniunea Nationala a Cooperativelor de Consum. Sentinta a fost data in lipsa, conducerea Centrocoop necatadicsind sa miste macar un deget pentru a se apara. Suma s-a umflat de la an la an, pana cand a atins nivelul de 700.000 euro, suma pentru care s-a trecut la executarea cladirii ce reprezenta sediul central al cooperatiei.
Dar ce a judecat de fapt tribunalul german? Instanta a retinut ca la data de 27 martie 1991 Centrocoop ar fi primit o cantitate uriasa de supa concentrata – Vegedan, pe care nu a platit-o. Contractul prevedea platile de mai sus si stipula expres ca litigiile vor fi rezolvate de legea germana. Mai mult decat atat, firma germana Danco a prezentat si un inscris prin care directorul Centrocoop recunostea atat datoria, cat si dobanda pe care o are de plata. Cum Centrocoop nu s-a prezentat la proces, tribunalul a decis: este bun de plata. Punct!
Mecanismul escrocheriei
Ceea ce tocmai ati citit mai sus este o uriasa escrocherie, pusa la cale, afirma actuala conducere a Centrocoop, atat in Romania, cat si in Germania. Importul de supa nu a fost facut de Centrocoop, ci de o SRL Ð SC Lucky MPM, care a primit si a vamuit, la data de 4 aprilie 1991, 185.438 de pachete de Vegedan, in valoare de 433.924 marci germane, contractul de vanzare-cumparare fiind semnat in fals, pentru Centrocoop, de catre Mihai Toma, director al Indcoop (unde Centrocoop este doar actionar Ð deoarece este non-profit, nu are voie prin lege sa desfasoare activitati comerciale).
Falsificator de acte
Directorul Indcoop Mihai Toma mai avea o calitate: pe langa cea de uzurpator-falsificator in acte al directorului Centrocoop, era si asociat la SC Lucky MPM, societatea care a facut importul de supa nemteasca.
Din cate se cunoaste, doar o parte din supa a fost vanduta, restul fiind depozitata in conditii improprii si distrusa in urma unui control al Garzii Financiare, mai ales ca iesise deja din termenul de garantie.
Dupa cum se vede, supa germana nu a avut trecere la consumatorii romani, dar i-a indestulat peste poate pe nemtii de la Danco. Acestia au apelat din nou la Herr Toma, care a semnat la data de 14 august 1992 o hartie intitulata „Recunoastere”.
In acest document, Toma s-a dat din nou directorul Uniunii Nationale a Cooperativelor de Consum si a „recunoscut” ca Centrocoopul este dator cu 433.924 DM plus dobanda de 15,5%.
O mare frauda
Cand s-a tinut procesul, in 1998, in Germania, Danco a prezentat tocmai recunoasterea de mai sus. Tribunalul a luat-o de buna, de unde era sa stie neamtul ca Toma al nostru nu-i de la Centrocoop, iar cooperatorii nu s-au obosit sa trimita pe nimeni la proces sa le spuna: „Halt! Das ist eine Fraude!” Ð „Opriti-va! Aceasta este o frauda!”. Nici pentru recurs, conducerea cooperatiei de consum nu a miscat vreun deget, drept urmare procesul a fost pierdut fara sa mai existe vreo cale de atac a sentintei!
La data de 5 decembrie 2000, Curtea de Apel Bucuresti a incuviintat executarea sentintei germane pe teritoriul Romaniei. Doi ani mai tarziu, in luna mai 2002, Curtea Suprema a respins recursul declarat de Centrocoop (precizam ca nu s-a judecat fondul, ci doar daca sentinta din Germania va fi executata in Romania). De retinut ca in tot acest timp „dobanda” din „Recunoasterea” semnata de Herr Toma s-a tot acumulat. O mica parte din suma, circa 400 milioane de lei, a fost „recuperata” din conturile Centrocoop. Restul sumei – mai bine de 30 de miliarde de lei – a fost recuperata prin scoaterea la licitatie a sediului Centrocoop. Zis si facut Ð sediul a fost vandut anul trecut, castigatorul licitatiei fiind Banca „Carpatica”. Pretul obtinut de executori a fost destul de mic – 40 de miliarde de lei vechi, dar neamtul s-a ales cu banii, in timp ce Cooperatia nu s-a putut consola nici macar cu o farfurie cu supa expirata.
