„Caracterul distinctiv al adevarului, scria Eminescu, e sinceritatea.” Despre ce fel de adevar mai poate fi vorba daca unii demnitari isi ascund trecutul de teama sa nu piarda privilegiile? Unde poate fi gasita sinceritatea atat timp cat alesii neamului dau declaratii false cu privire la dobandirea averilor? „Toti suspina pentru patrie cu fizionomia cea mai plangatoare si toti nu vor binele, ci numai posturile patriei”, amintea marele poet national. Nenorocirea este ca multi politicieni de top nu inteleg nici astazi de ce vremea comunismului a trecut, fiind manati de orgolii nemasurate pentru mentinerea unor structuri benefice doar pentru interesele unui grup restrans de nomenclaturisti de sorginte comunista. Cand ies in public se considera cei mai curati politicieni, vorbesc de Securitate ca despre un sistem de care nu au auzit niciodata, chiar daca sunt dovezi ca au avut legaturi cu anumite directii. Dosarele lor au fost mereu in atentia presei, de fiecare data fiind pusa intrebarea: cand se va spune clar daca politicienii in cauza au activat ca informatori in structurile Securitatii ceausiste? S-a tras de timp in mod evident. Adevarul a fost ascuns cu buna stiinta. Documentele s-au plimbat prin diverse locatii, fara sa fie cercetate de specialisti. Unele dintre aceste dosare, ma refer la perioada ce a urmat imediat dupa '90, au fost fie sustrase, fie distruse din ordinul unor oameni care nu au dorit sa se afle adevarul. Politicenii patati au considerat ca timpul lor nu a trecut, fapt pentru care au facut pasul spre unele partide si mai departe in Parlament, devenind peste noapte inalti demnitari intr-un stat democratic! Cu alte cuvinte, schimbarea de regim nu i-a afectat deloc, foarte multi dintre cei care au facut politie politica bucurandu-se de statutul de parlamentar cu tot ce inseamna el. Mai mult decat atat, sunt persoane, nu putine la numar, care conduc afaceri la scara nationala, profitand de conjunctura politica, economica si legislativa puternic sustinuta de fostul guvern pesedist. Acoperiti cu toga jumatatilor de adevar, bolnavi de grandomanie si avari dupa functii inalte, informatorii securisti au considerat de la bun inceput ca este momentul sa dea lectii de morala atat timp cat cortina a ramas cazuta peste un trecut inchis in paginile dosarelor arhivate. Doar nu erau fraieri sa se disculpe in numele adevarului! „Ar fi un gest care ar intra in contradictie cu ceea ce am facut in regimul comunist”, ar spune „sursa”.
