De la simple bruieri ale sistemelor radar libiene la bombardamente asupra buncărului lui Muammar Gaddafi – diverse scenarii sunt avute în vedere pentru intervenţia militară în Libia, relatează NewsIn.
Franţa, Marea Britanie, Statele Unite şi aliaţii arabi vor trebui să aleagă între mai multe scenarii pentru operaţiunea militară decisă împotriva Libiei, după votarea rezoluţiei ONU.
Zona de interdicţie aeriană a fost impusă şi în Bosnia, la începutul anilor ’90, pentru a-i împiedica pe sârbi să bombardeze populaţia civilă, dar nu a oprit masacrul de la Srebreniţa. În Irak, zona de interdicţie aeriană a fost menţinută timp de 12 ani, fără însă a schimba în vreun fel politica lui Saddam Hussein. Impunerea zonei deasupra Libiei intervine într-un moment în care trupele lui Gaddafi se pregăteau să preia controlul asupra ultimelor zone rebele, notează cotidianul francez Le Figaro.
Pentru că rezoluţia ONU primite protejarea civililor „prin toate mijloacele”, aliaţii ar putea decide să lanseze lovituri aeriene cu ţinte precise împotriva intereselor strategice libiene. Raidurile ar viza distrugerea apărării antiaeriene a Libiei, centrele de comandament şi aeroporturile, pentru a opri avioanele la sol.
În paralel, ar putea fi declanşat un război electronic pentru neutralizarea sistemelor radar libiene. În această configuraţie, Franţa ar putea participa trimiţând avioane de la baza din Corsica, dar şi trimiţând avioane radar AWACS. O astfel de acţiune militară ar fi un semnal puternic, cu un efect psihologic şi care ar putea provoca debandadă în anturajul lui Gaddafi.
Dacă scopul intervenţiei este răsturnarea regimului, aliaţii ar putea decide să atace tancurile şi infanteria libiană, lovind în deşert. Dacă se aşteaptă la lovituri aeriene, Gaddafi ar putea însă dispersa forţele la sol, aşa cum a făcut Saddam în martie 2003. Ar fi dificil atunci de evitat victimele colaterale. Aşa cum aminteşte însă un ofiţer, „un război nu poate fi câştigat numai cu aviaţia”. Rezoluţia exclude însă o „forţă de ocupaţie terestră”.
Cu toate că este slăbit, Gaddafi s-ar putea baza pe loialitatea a 10.000-12.000 de militari, fără a uita mercenarii africani, rachetele sol-aer, tancurile şi piesele de artilerie
O ultimă opţiune ar fi atacarea directă a centrului de gravitate al regimului, însuşi Gaddafi, bombardându-i buncărul. În 1986, raidurile aeriene lansate de SUA asupra reşedinţei sale au fost foarte aproape de a-l ucide. De atunci, mijloacele de detectare, mai ales prin satelit, dar şi de lovire sunt mult mai moderne, făcând fezabilă o astfel de operaţiune. În 2003, primele bombardamente aeriene ale SUA asupra Bagdad au avut ca scop lichidarea lui Saddam. Ele au eşuat însă.
