Cat a fost ministru, Monica Macovei a indurat o campanie de defaimare fara precedent. De obicei, a trebuit sa o infrunte de una singura. Nu-mi amintesc ca premierul Tariceanu, care in alte cauze a aratat mari resurse de solidaritate, sa-i fi luat vreodata, fara echivoc, apararea.
Bazata pe falsuri, pe hartii nesemnate, pe "martori" anonimi, un om cu suferinte psihice si un sef de restaurant condamnat pentru luare de mita in 1986, dusa cu incalcarea celor mai elementare norme deontologice, campania anti-Macovei a aratat adevarata dimensiune a raului din justitie, politica si media. Dar si ca lupta anticoruptie nu era una de fatada. Pe cei vizati de reformele Monicai Macovei ii poti banui de multe lucruri, dar nu ca s-ar abandona placerilor sado-masochiste. Era, asadar, normal sa loveasca si ei, dupa pricepere si posibilitati, sa reactioneze extrem de dur impotriva fostului ministru al Justitiei.
Importante resurse financiare si umane au fost mobilizate pentru dislocarea Monicai Macovei de la Justitie sau ruperea tandemului Basescu-Macovei. O astfel de campanie de defaimare nu se face cu bani putini, fara achizitii de constiinte sau activarea tuturor complicitatilor trecute si actuale. I-au inventat Monicai Macovei: un tata tortionar, comandant al trupelor de Securitate de la Casa Poporului (desi omul era jurist la Semanatoarea); o betie la Costinesti, vazuta doar sub protectia anonimatului; un mandat de arestare semnat in alb; o scrisoare, nesemnata de data aceasta, prin care ar fi cerut schimbarea procurorului din dosarul Patriciu; chiar si o "victima" – fostul sef al restaurantului Garii, o namila de om care a iesit in public sub protectia lui Dan Voiculescu pentru a ne spune cum l-ar fi batut la ancheta, "cu salbaticie", Monica Macovei si cum ii vine si acum sa planga la amintirea loviturilor pe care femeia i le-ar fi aplicat in urma cu 20 de ani. Toate aceste eforturi de compromitere nu ar fi avut sens daca lupta anticoruptie nu era "pe bune" sau daca Monica Macovei se afla pe un drum gresit.
Interesant este ca aceasta campanie de defaimare a continuat si dupa indepartarea Monicai Macovei din Guvern. Recent, a fost reincalzita ciorba conflictului Monicai Macovei cu Nicolae Cochinescu, procuror general demis cu greu, in august 1997, de catre Emil Constantinescu si considerat pe-atunci de Adrian Nastase un simbol al luptei impotriva "dictaturii CDR". Romania Mare i-a dedicat Monicai Macovei o sectiune speciala pe site-ul sau, alaturi de un domeniu consacrat precum "Unguri". Constatam ca si acum, la un an de cand nu mai e ministru al Justitiei, iar CSM e condus de personaje desprinse parca din procesele televizate de la Tiraspol, Monica Macovei continua sa dea multora sudori reci si vise urate.
E un semn bun. Monica Macovei ramane o amenintare teribila prin ambitia cu care isi urmareste obiectivele anuntate, refuzul de a cadea la pace sau de a-si negocia principiile si, nu in ultimul rand, rezistenta de care a dat dovada in fata valurilor de atacuri josnice. Adversarii ei au inteles pericolul capitalului politic adunat de Monica Macovei. Tocmai de aceea, acest potential politic trebuie fructificat fara ezitare in viitorul apropiat.
Gelu Trandafir este publicist
