Cele 2,5 milioane de exemplare vândute, din cartea “Rezerva” a Prințului Harry, demonstrează cât de mare e pofta minunatei lumi noi pentru scandalurile de alcov. Simt o stare de greață, când trebuie să vorbesc despre scandalul Harry.
Asaltat de televiziunile din România și de mai mulți monarhiști români, mă simt obligat să împărtășesc impresiile mele despre un subiect neplăcut, încărcat de tensiune, dar care – slavă Domnului! – nu va zdruncina din temelii Casa Regală britanică.
Tiparnițele lumii s-au dat peste cap. Se zice că ar fi cea mai prizată carte din istoria civilizației umane!
Cartea recordurilor a anunțat marele record. Că ce? Că budoarul a ajuns pe taraba globală? Că un bărbat, la maturitate, se plânge că l-a bătut fratele, când era mic? Că soția celui din urmă l-a îndemnat să îmbrace o haină nazistă?
citește și: Spre un candidat comun PSD-PNL, la prezidențiale
De departe cea mai insultătoare și mai tulburătoare afirmație din scrierile prințului renegat e cea legată de aducerea lui pe lume, pentru a fi un donator de organe, în cazul în care urmașul la tron, fratele cel mare, ar suferi de vreo boală incurabilă.
N-aș dori să mai amplificăm trivialitatea tributară unui caracter precar. Grotescul destăinuirilor întrece jocul umbrelor din Peștera lui Platon. Gregaritatea e plăcută vulgului, încă de pe vremea arderii pe rug a Ioanei d’Arc, considerată vrăjitoare, pentru ca modernitatea să o ridice la rang de sfântă.
Asaltul capetelor rotunde asupra cavalerilor
Atacul lui Harry este asemuit, de către mulți englezi, asaltului capetelor rotunde asupra cavalerilor regelului Carol I Stuart, din urmă cu aproape patru sute de ani, când s-a instaurat prima republică, iar Oliver Cromwell, conducătorul statului, a fost unul dintre semnatarii sentinței de condamnare la moarte a Regelui. Domnia sa a fost scurtă, dar sângeroasă. A provocat un genocid cumplit contra catolicilor irlandezi. Regaliștii s-au răzbunat. La reinstaurarea monarhiei, după opt ani, a fost deshumat și decapitat în piață publică.
Din fericire, comparația e o exagerare. Extrem de multe pasiuni a stârnit țâștibâștiul, care s-a detonat la ore de vârf și de maximă audiență.
Lumea s-a obișnuit să caute mărgăritare în gunoaie. Cititorii acestei fulminante degradări umane, numite “Rezerva,” au căutat să găsească povești macabre, în stare să satisfacă precaritatea animalului din om.
Ducele și Ducesa de Sussex sunt de câțiva ani într-o permanentă acțiune de marketing. Strategii lor au fost geniali. Au obținut o audiență fantastică. Dar cu ce scop? Să-i ajute pe Sussexi să-și sporească averea? Să fie transformați în brand-uri comerciale? Dacă asta a fost intenția, au reușit la superlativ.
Ca parte a planului de marketing de lansare la apă a produsului, cu valoare de unicat, dar și de unică întrebuințare, Harry&Megan, canalul progresist Netflix a produs o serie de documentare în șase părți, despre viața sulfuroasă a unor minotauri.
Parte a planului progresist de distrugere a relicvelor istorice
Dacă e să căutăm misteriosul secret al susținerii Prințului Harry, în demersul său de detonare publică, de către puternicul Metavers, acesta se ascunde în planul progresist de distrugere a relicvelor istorice și de prăpădire a sacrelor temple.
Dintotdeauna, vulgul a căutat vulgaritatea, fiindcă de aia i se spune vulg. Cum să nu facă rating poveștile despre pierderii virginității lui, cu o femeie mai în vârstă, în spatele unui Pub sau despre cum s-a umplut de ciuperci, în baia actriței Courteney Cox și scenele de amor cu Meghan, de la începutul relației?
Cartea nu are doar sărituri din cadrele firești ale pudorii, ci și destăinuiri macabre despre cum Harry a ucis talibani. Horror! – ar spune omul agresat de trivialitatea dezvăluirilor.
Cele mai mari vânzări s-au întregistrat, firește, peste Ocean. Unde nu există un cult față de regi și regine, doar pentru roluri și vedete.
Renegatul prinț judecă familia, dar nu dă foc instituției monarhice. Oare de ce?
În consens cu lumea americană și cu progresismul de tavernă al noilor generații, fostul prinț judecă, fără a avea pregătiri judiciare sau postură morală. Portretizează familia Windsor, ca pe un clan rece, disfuncțional și nemilos. Tatăl său e distant, necruțător și egoist. Așa apare vopsit în carte. Fratele său, succesorul la Coroana britanică, William, un tip plictisitor, iar Camilla, “o mamă vitregă provenită direct din lumea răufăcătorilor universului Disney.”
Miniaturizarea unei vieți domnești, punerea fleacurilor în vitrină, camuflarea depresiilor dau notă distinctă povestitorului: un frustrat, cu valoarea unui prezervativ de unică folosință.
Am ingerat cu greu turnătoriile cretine, mafiențele obscure ale unui personaj rătăcit – ca să nu spun – demonizat. Bârfulițe de gang, promiscuități cu veleități nobiliare, răstălmăciri dolosive ale adevărului, împănate cu izmă de veridicitate, toate au avut rolul de a face din Harry o vedetă pe stil american.
Ce i-a contorsionat rațiunea? Pofta răzbunării
Am suportat cu stoicism toate acestea, doar pentru a înțelege care e limita unui personaj vitriolant. În ciuda durerilor sufletești ale personajului, care dorește, cu orice preț, să se răzbune pe familia sa, nu pare a-și dori să se despartă de poporul britanic pentru totdeauna. Nu condamnă Monarhia însăși! Mai lasă un loc de îngăduință. Sau sfetnicii săi i-au recomandat să nu pară fără Dumnezeu, pentru că în Marea Britanie, sacralitatea monarhiei nu poate fi pusă în discuție?
Monarhia britanică reprezintă una dintre cele mai puternice edificii imperiale ale lumii, nu se poate împiedica de o râmă tăvălită în climaxul social – O tempora, o mores!
VOCILE LUMII
Harry
Rezerva
Carte de adormit vigilența
“Tot ce fusesem învățat, toate credințele cu care crescusem în legătură cu familia, cu
monarhia, cu corectitudinea inerentă, cu rolul ei de a uni, nu de a dezbina, toate acestea erau subminate, erau puse sub semnul întrebării. Totul era doar un fals? Un spectacol? Pentru că, dacă nu ne susțineam unul pe altul, dacă nu ne adunam forțele pentru a apăra un nou membru, primul nostru membru bi-rasial, atunci ce eram noi de fapt? Era asta o monarhie constituțională autentică? Era o familie adevărată?
Oare prima regulă a unei familii nu e „apărați-vă unul pe altul“? Scrie Harry, în cartea “Rezerva.”
Urmărește România Liberă pe Twitter, Facebook și Google News!
