Fosta conducere a Academiei Române a dat în secret clădirea-simbol a Capitalei unei grupări de afaceriști implicați în combinații penale.
Academia Română a ajuns să se joace cu moșteniri de prim rang lăsate de donatori în urmă cu aproape un secol, deturnându-le de la scopul lor prim, acela de a servi drept lăcașuri de cultură. Celebra Sală Dalles amplasată în centrul Bucureștiului a fost dată în secret grupării din jurul milionarului Sorin Vișenescu de către fostul președinte al Academiei Române Ionel Haiduc și de fostul secretar general al instituției, Ioan Păun Otiman (în prezent, director al Institutului de Economie Agrară al Academiei Române și șef al Filialei Timiș a Academiei Române). Afacerea s-a petrecut în 2006, printr-o serie de contracte și o procură.
Academia Română a deturnat, prin acest demers, scopul pentru care a fost menită Sala Dalles. “Las și leg Academiei Române, casele cu tot locul lor, adică întreg imobilul din București, str. I.C. Brătianu No. 12, precum și casele cu tot locul lor, adică întreg imobilul din București, str. Eug. Stătescu (fostă Gloriei) No. 4, cu următoarea destinațiune: …. după ce vor dărâma și toate construcțiile ce ar mai rămâne după exproprieri, se va construi în mijlocul terenului rămas, o clădire frumoasă și încăpătoare, după planul ce va hotărî Academia, în așa fel că să poată avea sălile necesare pentru expozițiuni artistice de tot felul: de pictură, de sculptură, de arhitectură, de țesături și cusături naționale, etc, apoi pentru examene și meditațiuni de muzică și declamație și în fine, pentru cursurile sau conferințele Asociațiunei Universităței populare din București, cum și a altor instituții ce s-ar înființa cu menirea de a forma caracterile cetățenilor români prin cultivarea și educarea lor sufletească. …Jur împrejurul construcțiunei, precum și în locurile de intrare și eșire, se va face și întreține grădină frumoasă, ca să fie podoabă de toate părțile. Această findațiune artistică și culturală, va purta numele: «Fondația Ioan I Dalles»”, scria Elena Dalles în testamentul său, validat inclusiv de Regele Ferdinand, printr-o decizie publicată în Monitorul Oficial din 1922. În total respect față de testamentul Elenei Dalles, Asociațiunea Universității Populare din București, care făcea parte din Fundația „Ioan I. Dalles”, avea menirea „de a forma caracterele cetățenilor români prin cultivarea și educarea lor sufletească”. Abia în 1958, comuniștii au trântit peste și în jurul Sălii Dalles un bloc, cunoscut azi ca blocul Dalles.
Cine este alesul
În 2006, proaspăt aleasa conducere a Academiei Române a decis ca în loc să facă demersurile pentru retrocedare și repunerea clădirii în acord cu dorințele testamentare, să dea în chirie Sala Dales pe o perioadă uriașă către o grupare de samsari imobiliari specializați în devalizarea statului român. „România liberă“ a intrat în posesia unui „contract-cadru de administrare imobiliară“ semnat de academicianul Ionel Haiduc cu firma DGV Logistic Consult SRL, în care instituția transmitea cu totul Sala Dalles pentru o perioadă de până la 25 de ani, contra unei chirii de 10.000 euro/lună în primul an, urmând ca aceasta să crească gradual până la 14.000 euro/lună. Mai mult, Ionel Haiduc a semnat și procura prin care împuternicea firma DGV Logistic SRL să se ocupe de toate formalitățile de retrocedare a Sălii Dalles, în numele Academiei Române.
Ironia sorții face ca la 84 de ani din clipa în care Regele Ferdinand își dădea acordul pentru ca Academia Română să primească moștenirea cu scop nobil din partea familiei Dalles, respectiva moștenire să fie dată pe mâna SRL-ului DGV Logistic Consult, care i-a avut asociați pe Slivinschi Marina Vivien și Ghiță Gabriel, iar ca administrator pe iubitul Marinei, George Jipa.
George Jipa e un personaj a cărui firmă, SC GMT Agro International SRL, a fost implicată în scandalul unei șpagi despre care DNA a susținut că ar fi fost dată directorului general din Ministerul Agriculturii, Reman Domocoș. Partenerul său, Valentin Nedelcu, este cel care ar fi dat efectiv șpaga de 180.000 de dolari în numele societății, conform procurorilor, pentru obținerea unei licențe de import porumb. George Jipa ar fi știut de acțiunea de mituire, potrivit DNA. Valentin Nedelcu apare și în dosarul care l-a băgat în pușcărie pe ex-ministrul agriculturii Ioan Avram Mureșan, dar și ca denunțător și în celebrul Dosar al Bancherilor, unde s-a tras o țeapă de 85 milioane de euro sistemului bancar.
George Jipa, alături de iubita sa Slivinschi Marina Vivien, și-a cedat una din firme, Enigma Travel S.R.L., către o grupare de evazioniști fiscali, specializați în preluarea de SRL-uri de la acționarii care vor să scape de acestea. Dar mai este implicat și în alte afaceri controversate, fiind asociat în GMT Intl SRL și cu Ghebaur Liviu Șerban, milionar care face parte, conform DIICOT, din mafia libaneză a cerealelor din Portul Constanţa.
În plus, acesta a fost asociat în duty-free-uri cu Lucian Orban și Sorin Vișenescu, personaj controversat, pomenit în devalizări imobiliare, în special prin cumpărarea de drepturi litigioase a unor zone valoroase.
Indiciile către culise
În tranzacția privind Sala Dalles, importantă este data semnării contractului dintre Academia Română și DGV Logistic Consult, respectiv 2 octombrie 2006, adică la doar câteva luni după ce Ioan Păun Otiman fusese ales secretar general al Academiei Române, funcție responsabilă cu patrimoniul instituției. Interacțiunea lui Ioan Păun Otiman cu gruparea Vișinescu pare coincidență, însă există indicii care arată că primul, pe vremea când fusese rector al Universității de Agronomie din Timișoara în anii ’90 și 2000 a mai interacționat cu cel din urmă tot în contexte de natură imobiliară. “In ianuarie 2004, am fost sunat de un prieten de la Guvern care mi-a spus că se pregătește o hotărâre prin care Universitatea să fie lăsată fără teren. Am aflat că presiunile acolo erau făcute de un anume Sorin Vișenescu, om de afaceri din Constanța, care ar fi fost apropiat al secretarului de stat Sergiu Sechelariu. Eu m-am opus cu vehemență proiectului, așa că, în martie, acest Vișinescu a dorit să mă vadă. Ne-am văzut la Hotel București, unde mi-a spus că toate demersurile pentru preluarea terenului au fost făcute, eu fiind singurul care îl încurc. Mi-a scris pe o foaie suma de 100.000 de euro și mi-a spus că speră să ne înțelegem”, declara pentru Adevărul Ioan Păun Otiman.
Însă academicianul a susținut că a dialogat cu Vișenescu nu doar la București, ci și la Timișoara, pe când era rector. “Venise la un moment dat, vroia să ia ceva terenuri de la Agronomie. (…) L-am văzut o singură dată, a venit la mine, am avut o singură discuție, l-am scos afară din birou după ce mi-am dat seama despre ce este vorba”, a susținut Ioan Păun Otiman, care a precizat că, totuși, s-au mai reîntâlnit ulterior: “În anii 2000, m-am mai întâlnit o dată cu el accidental în biroul președintelui ASAS, când Vișinescu venise însoțit de Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, să lămurească o problemă cu niște terenuri ale bisericii. Atunci i-am recunoscut chipul, dar n-am dialogat cu el”.
Apoi, la doar un an și câteva luni după ultima dintre întâlnirile celor doi, secretarul general al Academiei Române oferea Sala Dalles firmei DGV Logistic Consult SRL coordonată de George Jipa, partenerul de afaceri al lui Vișinescu.
Numărul de telefon și adresa care trădează
Ca un argument în plus în favoarea prezenței lui Sorin Vișenescu în spatele cedării Sălii Dalles de către Academia Română, precizăm că în contractul-cadru de administrare imobiliară, societatea controlată de către George Jipa a lăsat un număr de telefon de contact (021/230.2550) și un număr de fax (021/2302577) pe care le regăsim și la Transeuro Film SA, o firmă în care asociați sunt Sorin Vișenescu și partenerul său principal de afaceri, Lucian Orban.
În plus, firma DGV Logistic Consult SRL și-a lăsat ca adresă de corespondență “Bd. Aviatorilor nr. 6” din București, o adresă inexistentă. Firma Transeuro Film SA, al cărei număr de telefon a fost trecut la coordonatele de corespondență în contractul cu Academia Română, avea sediul social la o adresă izbitor de asemănătoare, „Bd. Aviatorilor nr. 106“.
La acea adresă, se află clădirea Sahia Film, din care o parte a fost închiriată lui Sorin Vișenescu de statul român în anul 2008, în timpul guvernării PNL. La sediul Sahia Film “a fost parcată” și firma Black Sea Invest SRL, unde asociați au fost Lucian Orban și alți apropiați ai lui Vișenescu, iar administrator era George Jipa.
Pentru că cercurile se închid întotdeauna, precizăm că secretarul general al Academiei, Ioan Păun Otiman a fost senator din partea PNL, vicepreședinte național al PNL și în prezent este membru PNL.
Numărul de telefon buclucaș din contractul prin care Academia Română a dat rechinilor imobiliari Sala Dalles îl găsim și la datele de contact ale firmei Diplomatic Shop SRL, ai cărei fondatori sunt același Sorin Vișenescu, Ana Maria Vișenescu și Lucian Orban, ulterior acționar unic rămânând nevasta lui Vișenescu. Sediul Diplomatic Shop SRL a fost împărțit cu firma de duty-free a grupării milionarului, SDV Free Tax SRL, pomenită într-o investigație a DIICOT din 2007, după ce s-a descoperit o rețea de trafic de țigări.
Interesant de menționat e că același număr de telefon din contractul cu Academia Română apare în anul 2007 și pe site-ul Camerei de Comerț și Industrie Giurgiu și în dreptul firmei LS Electronic Components SRL, al cărui patron, Constantin Savu, este partenerul lui Sorin Ducaru (pe atunci ambasador în SUA, ulterior reprezentant permanent al României la NATO) din altă societate, SC Ecas Comp SRL.
Închirierea, un contract fără ieșire
Prevederile contractului prin care s-a dat rechinilor imobiliari Sala Dalles nu au fost aplicate niciodată, însă în Academia Română nu există nici un act de reziliere. Mai mult, clauzele contractului sunt atât de dure, încât oricând doresc, samsarii din gruparea Vișenescu pot apărea la poarta Academiei ca să-și ceară sala, pe 25 de ani. Iată clauza respectivă: „Neexercitarea sau întârzierea exercitării de către părți a oricăruia dintre drepturile rezultând din prezentul Contract nu va constitui și nu va fi interpretată ca o renunțare și nu va împiedica exercitarea ulterioară a acestor drepturi“.
Pentru a se ascunde potlogăria, în contract a fost trecută o clauză care lipea leucoplast pe gura Academiei Române. Cităm: „Părțile se angajează să se abțină de la darea de comunicate de presă sau alte anunțuri publice și de la divulgarea sau comunicarea oricărei persoane a conținutului prezentului Contract și de la criticarea sau comentarea celeilalte Părți“.
Mai mult, rechinii imobiliari din gruparea Vișenescu au trecut o clauză prin care dacă Academia Română ar rezilia contractul cu ei, ar trebui să le plătească daune echivalente cu “marja de profit nerealizată până la terminarea contractului”.
Pentru a calcula profitul potențial al samsarilor de pe urma Sălii Dalles, trebuie să calculăm diferența între chiria lunară ce urma să fie plătită Academiei și chiria lunară încasată de la chiriași. Cum suprafața estimată a planului parter al Sălii Dalles este între 1.700 și 2.000 mp, iar chiria oferită de samsarii imobiliari era de 10.000-14.000 euro/lună, reiese o sumă lunară de 5,88-8,23 euro/mp. Dacă ținem cont de cuantumul de pe piață al chiriilor spațiilor comerciale estimate la nivelul anului 2007 într-un studiu public al Coldwell Banker Commercial Affiliates of Romania, prețul varia la acel moment între 100-150 euro+TVA/mp, pentru comerțul stradal, și între 40-70 euro+TVA/mp pentru centrele comerciale. De altfel chiar și în prezent, după prăbușirea pieței imobiliare, chiriile în zona Magheru (conform unei agenții specializate în închirierea de spații în zona ultracentrală a Capitalei), se învârt între 30-40 euro/mp, în funcție de configurația și starea spațiului.
Ca să fim precauți în estimările noastre, putem rotunji chiria potențială încasabilă lunar de la chiriașii Sălii Dalles la 20-30 euro/mp, ceea ce înseamnă un profit lunar, scăzând costurile de operare a afacerii, de aproximativ 15.000 euro, adică 180.000 euro/an, iar extins pe întreaga durată de operare a contractului, suma se ridică la 3,5-4,5 milioane de euro.
Unul dintr-o serie
Acest contract de închiriere pe 25 de ani e doar unul dintr-o serie semnate cu gruparea Vișenescu, prin care Academia le-a cedat lui George Jipa și iubitei lui, zeci de hectare în municipiul Constanța, zeci de hectare în orașul Ovidiu (pe malul lacului Sutghiol și lângă castrul roman), o jumătate din Casa Coandă și terenuri ce valorau câteva sute de milioane de euro în spatele Casei Presei Libere. În 2013-2014, urmare a scandalurilor din presă, a controalelor Curții de Conturi și a unui proces în instanță, o parte din aceste contracte au fost reziliate.
Poziție: nimeni nu mai ține minte
Fostul președinte al Academiei Române, Ionel Haiduc, ne-a declarat că nu-și amintește de contractul semnat de domnia sa, prin care dădea pe 25 de ani Sala Dalles samsarilor imobiliari, invocând că nu se pricepe la imobiliare și că nu a știut nici cu cine semnează, nici ce semnează și că hârtiile i-au fost efectiv puse sub nas de Ioan Păun Otiman, cel care se ocupa cu gestionarea tuturor problemelor patrimoniale ale Academiei Române. Academicianul Ioan Păun Otiman, pe de altă parte, afirmă că nu-și mai amintește nici dacă contractul a vizat doar închirierea Sălii Dalles ori mai multe clădiri ale Academiei (dat fiind că anexa cu lista imobilelor din contract este de negăsit). După ce România a început să sape după contractele apropiaților lui Vișenescu cu Ioan Păun Otiman și Ionel Haiduc, George Jipa a început să discute cu Academia Română despre rezilierea contractului.
Serial Rl: ACADEMIA ROMÂNĂ A CORUPȚIEI
Într-un nou serial exclusiv de investigație, România liberă aduce publicului și mai multe dezvăluiri despre modul cum și alți academicieini de seamă au fost complice la crearea unei rețele de corupție uriașă.
Academia Română a Corupției (Episodul III): Cum ajungi milionar. Rețeta Vișenescu
Serial Rl. Cum ajungi milionar. Afacerile imobiliare controversate ale grupării Vișenescu
