În decembrie 2003, trupele americane îl prindeau pe preşedintele irakian Saddam Hussein, care se ascunsese într-un buncăr de lângă oraşul lui natal. O familie de lângă Tikrit l-a adăpostit pe dictator, câştigându-şi respectul comunităţii. Jurnaliştii de la publicaţia americană „The Washington Post” au reuşit să stea de vorbă cu unul din fraţii care l-au ajutat pe dictator să scape, o perioadă, de trupele americane.
„S-ar putea să fiţi prinşi şi torturaţi”
„N-o să vă spun totul. Cândva, o să spun tot ce ştiu. Poate o să scriu o carte. Sau un film. Dar n-o să vă spun totul”, le-a spus Alaa Namik jurnaliştilor de la Washington Post.
„Eu i-am săpat groapa”, a povestit el, referindu-se la buncărul micuţ de sub ferma lui Namik, unde fostul dictator Saddam Hussein s-a adăpostit de trupele americane şi de unde a fost capturat de soldaţi în 13 decembrie 2003. Până acum, fraţii Alaa şi Qais au refuzat să discute despre motivele care i-au făcut să îl adăpostească pe Saddam Hussein, pentru care au îndurat şi închisoarea şi tortura.
„A venit la noi şi ne-a rugat să-l adăpostim. Ne-a spus: ‘S-ar putea să fiţi prinşi şi torturaţi’. Dar tradiţia noastră tribală şi legea islamică ne spun că, dacă cineva are nevoie de ajutor, trebuie să îl ajutăm”, le-a explicat Namik, în vârstă de 41 de ani, jurnaliştilor.
Cei doi fraţi l-au ajutat pe Saddam să se mute dintr-o ascunzătoare în alta. Dictatorul nu folosea niciodată telefonul, pentru că se temea că va fi interceptat de americani şi îşi petrecea zilele citind şi scriind proză şi poezie. Scrierile lui au fost confiscate când a fost capturat de soldaţii americani. Hussein le-a scris fiicelor şi soţiei lui, însă nu le-a mai văzut niciodată. În schimb, l-au vizitat fiii lui, Udai şi Qusai, pe care Alaa Namik i-a ajutat să meargă la fermă.
Saddam Hussein a răspândit mai multe discursuri în perioada cât s-a ascuns, cerându-le celor care îl sprijină să lupte împotriva americanilor. Namik povesteşte cum el şi fratele său i-au înregistrat îndemnurile pe casete. „Saddam ştia că va veni ziua în care va fi capturat şi executat. În inima lui, a ştiut întotdeauna că totul era pierdut şi că nu mai era preşedinte. Aşa că a încercat altceva: jihad-ul împotriva invadatorilor. A sacrificat tot ce a avut, inclusiv pe cei doi fii, de dragul ţării”, a spus Namik.
„N-am suportat muzica rock”
Cei doi fraţi au fost arestaţi împreună cu Saddam Hussein şi au petrecut şase luni în închisoarea Abu Ghraib. Cât a stat închis, soldaţii americani l-au torturat zilnic: nu avea lumină în celulă, soldaţii aruncau zilnic cu apă pe el şi aveau grijă ca celula să fie mereu umedă, erau azmuţiţi câinii asupra lui, era bătut şi era obligat să asculte muzică rock extrem de tare. „Am suportat câinii şi tortura, dar n-am putut să suport muzica”, a povestit bărbatul.
Când a ieşit din închisoare, Alaa Namik s-a angajat ca taximetrist şi a pus deoparte suficienţi bani ca să-şi deschidă un restaurant.
În 2009, avocatul lui Saddam Hussein a scris o carte în care a povestit că dictatorul îi cunoştea pe Alaa Namik şi pe familia lui încă din 1959. Mai mult, avocatul l-a acuzat pe fratele lui Alaa, Qais, că el l-a dat pe Saddam trupelor americane, lucru pe care Alaa îl neagă.
Comunitatea locală îi respectă foarte mult pe cei doi fraţi pentru că l-au ajutat pe Saddam Hussein. Chiar şi autorităţile împărtăşesc admiraţia şi respectul sătenilor pentru familia Namik: „Ceea ce au făcut ei este un act de eroism. Fapta lor nu îi priveşte doar pe ei, ci pe toţi oamenii din Dawr, pentru că această aşezare l-a primit pe Saddam„, a explicat colonelul Mohammed Hassan, care lucrează în poliţie.
După ce a fost executat prin spânzurare, în decembrie 2006, Saddam Hussein a fost îngropat în satul în care s-a născut. Pentru ca mormântul lui să nu devină loc de pelerinaj, premierul irakian a cerut ca mormântul său să fie închis publicului.
