Afectate de inundaţii şi abandonate de autorităţi, morile din zona Rudăria se distrug de la o zi la alta.
În judeţul Caraş-Severin, în zona Munţilor Almăj-Locvei şi în Clisura Dunării, se află cea mai mare concentrare de mori pe apă din Europa. Complexul mulinologic de la Rudăria este cuprins în patrimoniul UNESCO cu cele peste 20 de mori ale sale. Dar mori pe apă mai sunt şi la Sicheviţa, Berzeasca, Padina Matei sau în jurul satelor cu etnici cehi, cum ar fi Ravensca, Gârnic sau Bigăr. Fiindcă nici o autoritate nu şi-a îndreptat atenţia asupra lor, acestea sunt într-un stadiu înaintat de degradare.
Mori seculare
La nici o jumătate de kilometru de la ieşirea din comuna Sicheviţa, se află zona morilor de apă din Valea Gramensca – toate vechi de cel puţin 100 de ani şi cu multă istorie măcinată alături cu grânele din coş. Complexul are o valoare etnologică şi antropologică deosebită, o valoare istorică şi arhitecturală de prim ordin. Experţii spun că fiecare moară din cadrul său este un monument de arhitectură, de civilizaţie populară. Din păcate, cu toate că sunt unicat şi printre puţinele din Europa în stare de funcţionare, din cauza impasibilităţii şi a lipsei de interes a autorităţilor, care nu ştiu să valorifice ceea ce au, morile se părăginesc de la un an la altul.
Au rămas cinci mori din 30
Pe Valea Gramensca, din comuna Sicheviţa, s-au păstrat câteva de mori cu ciutură – adică roata orizontală cu cupe radiale. Până prin anii 1970, aici au existat peste 30 de mori, iar acum abia mai sunt vreo cinci. Restul a fost distrus de inundaţiile ce au avut loc în aceste zone sau pur şi simplu de nepăsarea oamenilor şi a autorităţilor locale care nu au realizat ce valori au în uşa casei. Aşezate pe cursul râului, morile sunt valorificate şi în prezent. Construcţiile de adăpostire ale morilor sunt din lemn, acoperite cu şiţă, iar instalaţiile au acelaşi principiu tehnic, constructiv şi funcţional- turbina cu apă. Morile sunt deţinute în devălmăşie, un fel de tovărăşie la fel ca strungile de oi şi păşunile.
Banii europeni, ultima speranţă
În partea cealaltă, peste munte, pe Valea Rudăriei, se află Complexul Mulinologic de la Rudăria. Cele 25 de mori au fost toate funcţionale până în urmă cu vreo cinci ani, aceasta şi graţie unui program al Muzeului Astra din Sibiu care a obţinut finanţare printr-un program european. Cu banii respectivi s-au refăcut ierugile, cursul Rudăriei precum şi pietrele de moară, turbinele şi clădirile propriu- zise. Din cauza inundaţiilor din ultimii ani, dar şi a iernilor grele, mai bine de jumătate din mori nu mai sunt funcţionale.
Ada Cruceanu, directorul Direcţiei de Cultură a judeţului Caraş Severin, spune că ,,la Rudăria este nevoie de o intervenţie cât mai rapidă, mai ales la regularizarea albiei râului Rudăria. Apa se pierde, ierugile sunt parţial distruse din cauza gheţii sau a viiturilor. Avem speranţa că o dată cu realizarea unui complex hidroenergetic în amonte de sat se va rezolva această problemă”. În schimb, situaţia este gravă la Sicheviţa. ,,Noi, cei ce formăm tovărăşia la mori, nu avem bani să le reparăm. În plus, mulţi le-au părăsit fiindcă au mori electrice acasă. Este păcat să fie lăsate aşa, fiindcă se vor pierde toate”, spune Pavel Circu din Sicheviţa. ,,Primarii din zona Berzeasca – Sicheviţa, locul unde sunt cele mai multe mori, au fost interesaţi de programele privind apa , drumurile şi alte utilităţi. Acum au realizat ce au în faţa casei şi se pare că lucrurile se vor schimba. Cel puţin la Berzeasca sunt sigură de asta”, spune Ada Cruceanu.
Cehii, interesaţi de morile de apă
Atraşi în primul rând de morile de apă, în zonă vin turişti din toată Europa. Marea majoritate o reprezintă cehii. Aceştia au aflat unii de la alţii despre locurile încă virgine şi, mai ales, despre frumuseţea morilor şi sufletul deschis al localnicilor. Culmea este că, din toată România, puţini sunt cei care calcă aceste locuri ascunse în Munţii Locvei. Din păcate, autorităţile locale nu fac nimic pentru a proteja morile de apă de pe Valea Gramensca, iar acestea mor o dată cu bătrânii care le-au construit şi întreţinut.
Noi, cei ce formăm tovărăşia la mori, nu avem bani să le reparăm. În plus, mulţi le-au părăsit fiindcă au mori electrice acasă.” Ada Cruceanu
