Faptul ca mai mult de trei sferturi din taranii Romaniei, mai nou europenizata, nici nu se gandesc si nici nu vor profita de mana cereasca a fondurilor europene de dezvoltare, fiindca nu pricep cum functioneaza, reprezinta o rusine si o grava acuza de incompetenta pe care trebuie sa si-o imparta toate guvernele romanesti de dupa rebeliunea decembrista. Comisarii trogloditi crescuti de Armata Rosie, trimisi apoi cu pistoale la centura prin satele Romaniei semifeudale, sa le explice taranilor binefacerile colectivismului, reusisera, prin tovaraseasca lor brutalitate, sa-i convinga pe aceiasi nefericiti ai sortii ca pot avea neavand. si ca exista un fel acceptabil de a te lasa despuiat, in ipoteza ipocrita ca un palton colectiv poate acoperi mai bine spinarea individuala. In schimb, noii "comisari" romani ai integrarii, finantati special pentru asa ceva, au stat cu posteriorul pe scaunelele lor ergometrice, prin birouri, si nu s-au deranjat deloc sa le explice peizanilor ca nu e ceva complicat, ca o categorie kantiana, sa le ceri unor functionari de la Bruxelles bani ca sa pornesti o exploatare de sfecla de zahar sau de rapita. N-au facut-o, fiindca nu se vedea la orizont, pentru ei, un castig net; si, de asemenea, fiindca la randul lor au ramas niste politruci depasiti de timp si incompatibili cu ideea de responsabilitate. Cum sa inteleaga acest nefericit european, taranul generic de la Dunare, ca pentru prima data in viata lui o instanta obscura, aflata undeva departe, UE chiar le ofera gratis bani plugarilor, numai cat sa-i ajute sa-si smulga opincile din glie? Ei insisi, cei aflati la carma tarii, nu au priceput prea bine care este filosofia acestei formidabile experinte sociale si umane, Uniunea Europeana, in care functioneaza un soi de generozitate cu valoare de investitie. Partea proasta este ca aceasta ratata clasa politica romaneasca a ramas in mentalitatea furtisagului mediocru, urias paradox al exploatarii comuniste, parodie la cea capitalista, din moment ce palmasul care isi vanduse forta de munca trebuie sa isi fure rasplata muncii – sacul de stiuleti strecurat pe sub gard, in faptul serii, in Baraganul care ar fi putut sa fie, pentru Europa, mai bogat decat toate campiile lumii! Nu e de mirare ca acesti permanent pacaliti vor fi ascultat asurzitoarea fanfara a integrarii Romaniei in UE cu o ureche deja insesibla la orice promisiune. Niciodata in viata lor, ca si in cea a stramosilor stramosilor lor, nu li s-a promis ceva care sa nu ascunda o smecherie, din care ei sa nu iasa pacaliti. De ce ar fi fost mai breaza aceasta Uniune Europeana decat un fost boier, un fost vechil sau un fost activist de partid sau decat un neolatifundiar devenit un Cresus de Bulbucata? Or, pentru prima data, Uniunea Europeana afiseaza datele formidabile ale unei fraternitati care nu este un simplu cuvant pios. Era si este normal sa se decida la nivelul celui mai recent guvern o strategie pedagogica de anvergura, asa incat viitorii europenizati romani sa inteleaga ca au drepturi cat un femier francez, unul belgian sau unul spaniol, dintre cei care au invatat repede sa produca fara sa mai recurga doar la plugul mostenit de la bunici. Sigur ca institutia europeana are pacatele ei, altele, dar in materie de intr-ajutorare transnationala eficienta ei este dovedita si este imensul motiv pentru care toata lumea o invidiaza. Or, toate alamurile oficiale care au trambitat intrarea Romaniei in marea familie ar trebui sa se indoape pentru multa vreme cu calti. Caci obiectivul principal e ratat. Romania nu va putea profita de bratul care i se intinde. Vor profita cativa reprezentanti ai ei, dat nu marea ei masa de palmasi, de tarani ramasi cu ochii in soare, intr-o mare confuzie istorica. Nu am plamani sa-mi urlu indignarea, asa cum as dori. Cu riscul de a va plictisi, repet enuntul cel mai grav care caracterizeaza aceste doua decenii de istorie romaneasca: Romania inca este o tara de tarani condusa de unii care dau impresia ca nu au avut niciodata tara!
Dinu Flamand este scriitor roman stabilit in Franta
