Presedintele Rusiei a anuntat ritos saptamana trecuta ca tara sa nu e o "republica bananiera", deci nu depinde de relatiile cu cei care o ameninta cu sanctiuni. Interesant, sintagma asta e folosita uneori si de politicieni romani, cand anunta ca nu stiu ce chestie ar merge in Burundi sau in Congo, nu la noi.
Ca sa fiu sincer, nu cred ca e mare deosebire, in privinta coruptiei, de pilda, intre unele dintre tarile dispretuite in gura mare si noi. Dar nu asta e problema. Problema e aceea a corectitudinii politice care, pana la urma, nu e o simpla cenzura decat in masura in care orice reflectie inainte de a deschide gura instituie o anume cenzura. Sau cel putin asa era inainte ca acest concept, atat de ridiculizat de multa lume, sa-si fi facut loc pe piata vorbelor si a faptelor. Or, corectitudinea politica se aplica, suntem de acord aproape cu totii, in cazul persoanelor. Va amintiti, desigur, de scandalul in jurul expresiei scapate din gura presedintelui Basescu in directia jurnalistei care il intreba cate ceva in timpul sau liber, la cumparaturi.
Interesant este ca aici suntem de acord ca nu trebuie sa jignim persoane cu observatii rasiste sau de natura discriminatorie de alt gen, dar cand e vorba de state, ii dam cu "republicile bananiere" si cu "Burundi, Ruanda sau Congo". Se pare ca, intr-adevar, prin acele tari lucrurile nu se petrec asa cum se petrec in Europa. Dar la noi, aici, in Romania, sau la ei, acolo, in Rusia, lucrurile se petrec exact ca-n Europa?
In timpul conflictului ruso-georgian, presedintele Medvedev a mai aruncat o vorba remarcabila. Domnia sa declara atunci ritos ca Rusia vrea sa fie respectata. Asa cum a vrut sa fie respectata si in august 1968, si in octombrie 1956, si in alte multe ocazii cand si-a scos vehiculele preferate la plimbare prin tari vecine, in general mult mai slabe si mai lipsite de aparare. Comportarea fostei armate rosii in acele imprejurari imi aminteste de curajul grupurilor de huligani care prind un batran si il umilesc in fel si chip, profitand de superioritatea lor numerica si a volumului muscular. Sau aceea a pazitorilor diversilor imbogatiti de dupa revolutie, care ataca fara rusine, cate trei sau patru, un biet cetatean ratacit prin preajma finantatorului lor.
Dar ce va fi inteles presedintele rus prin respect? Ca acesta, dupa stirea mea, nu se cere in mod expres, ci se inspira celor din jur. Asta la oameni. La state de ce ar fi altfel? Pai, in conceptia politica sau morala a presedintelui Medvedev, care de fapt e aceea a prim-ministrului Putin, respect egal frica. Rusia a bagat in sperieti, de-a lungul ultimelor veacuri, multe popoare lipsite de aparare, printre care ne numaram, cu spaima inca, si noi. Tancurile ei au impus "respect" intr-o mare parte a Europei, parte care se mai resimte si acum de pe urma acestui sentiment. Gloantele care i-au doborat pe ziaristii rusi incomozi pentru puterea postkaghebista a lui Putin, putere inca in vigoare, ce au fost decat niste argumente pentru "respectul" de acest tip?
In general, tarile lumii care sunt sau au fost respectate au obtinut acest tratament fie prin cultura lor, care s-a raspandit spontan la vecini sau mai departe, fie prin victorii obtinute in fata unor dusmani de acelasi calibru, fie prin dezvoltarea democratiei, fie prin dezvoltarea tehnologiei. Respectul obtinut cu tancul nu se cheama asa. Iar un presedinte de stat care isi tine trupele intr-o mica tara doua saptamani dupa ce semnase acordul de retragere a acestora de-acolo numai respect nu poate sa pretinda.
Sunt de acord ca Rusia nu e o republica bananiera, desi, daca ar lua modelul romanesc cu palmierii pusi la pastrare iarna, ar putea sa afiseze cativa bananieri prin Siberia macar o luna pe an. Mai nou insa, recolta de rachete performante se poate compara, ca numar, cu aceea de banane din oricare tara dispretuita de ea.
