Mobilizarea continuă de trupe ruseşti la graniţa de est a Ucrainei preocupă tot mai mult NATO. În acelaşi timp, presiunile la adresa Moldovei au crescut. Pe acest fond, Traian Băsescu a cerut alocări suplimentare Armatei şi mutarea priorităţilor de apărare.
Ieri, 27 martie, ziua Unirii Basarabiei cu România, soarta Moldovei părea mai incertă ca oricând. Ruşii continuă să maseze trupe la graniţa de est a Ucrainei, atingând un nivel care să le permită o invazie de proporţii.
Citeşte şi: 52% dintre cetăţenii Republicii Moldova îşi doresc unirea cu România
Potrivit Washington Times, care citează surse din cadrul NATO, fereastra de oportunitate pentru un atac este până la alegerile ucrainene de pe 25 mai, când va fi ales un guvern nou, a cărui legitimitate nu va mai putea fi contestată. Potrivit generalului Philip Breedlove, comandantul suprem al forţelor aliate în Europa (SACEUR), pregătirile sunt avansate, iar ruşii au adus trupe de paraşutişti care se antrenează pentru a prelua controlul asupra aeroporturilor şi aerodromurilor din Ucraina, astfel că întrebarea nu pare a fi „dacă”, ci „când şi unde” va lovi Rusia data viitoare.
Citeşte şi: Băsescu, la Bilanţul MApN: Impredictibilitatea Federaţiei Ruse ne obligă să analizăm posibilităţi de reacţie
Ieri, la bilanţul anual al Ministerului Apărării, preşedintele Traian Băsescu a sintetizat incertitudinile occidentale privind acţiunile Rusiei: „Nu putem spune că mai putem privi la incidentele din 2008, când Federaţia Rusă a ocupat Abhazia şi Osetia de Sud, ca la nişte incidente izolate. Este clar că a fost Georgia în 2008, a urmat Ucraina în 2014 şi orice om politic, ca şi orice strateg militar trebuie să-şi pună întrebarea: ce sau cine urmează? Că o fi Transnistria, că or fi Transnistria şi Republica Moldova, că urmează regiunea de sud a Ucrainei, de la Crimeea către Odessa şi spre gurile Dunării până la Braţul Chilia, sunt întrebări pe care oricine poate să şi le pună, în lipsa unor declaraţii şi atitudini ferme ale Federaţiei Ruse. Impredictibilitatea Federaţiei Ruse ne obligă să analizăm variante, dar şi posibilităţi de reacţie”.
Tendinţe centrifuge
Această analiză este conformă atât cu „aspiraţiile istorice” ale Rusiei, afirmate de preşedintele Vladimir Putin în „discursul de anexare” a Crimeii, dar şi cu evoluţiile şi provocările din ultima lună. Dacă liderii transnistreni au cerut deja anexarea la Rusia în baza unui referendum din 2006, în ultimele zile a venit rândul liderilor găgăuzi la Comrat să adauge presiuni la adresa Chişinăului. Başcanul găgăuz, Mihail Formuzal, a fost primit la Moscova, unde Leonid Sluţki, preşedintele Comisiei pentru afacerile CSI din Duma de Stat, a apreciat drept „foarte oportune” referendumurile de pe 2 februarie şi a promis că „Rusia este gata să extindă parteneriatul cu Găgăuzia”.
Citeşte şi: Kremlin: Referendumurile din Găgăuzia, desfăşurate în februarie, sunt „absolut oportune”
Respectivele referendumuri au avut drept obiect aderarea Moldovei la uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan şi declararea independenţei în caz de unire cu România a Moldovei. Cât despre „parteneriatul Rusiei cu Găgăuzia”, acesta s-a manifestat deja la începutul lunii, când Rusia a ridicat embargoul asupra vinurilor provenite din această regiune autonomă din sudul Moldovei, dar nu şi pe cel asupra vinurilor provenite din restul Moldovei, şi a continuat cu „înfrăţirea” dintre Găgăuzia şi regiunea Moscova. Pentru a creşte presiunea, autorităţile de la Comrat au anunţat înfiinţarea unor posturi de poliţie proprii. Aceste manifestări centrifuge se adaugă celor din Transnistria, precum şi zonelor dominate de comunişti, cum ar fi raionul Bălţi.
„Resurse suplimentare“
În aceste condiţii s-a desfăşurat ieri Consiliul Suprem de Apărare a Ţării la cererea preşedintelui, în care „situaţia din Ucraina” s-a aflat pe ordinea de zi. Anterior, preşedintele Băsescu s-a făcut ecoul preşedintelui Obama, care ceruse miercuri aliaţilor europeni să-şi sporească cheltuielile militare, şi a vorbit despre „alocarea unor resurse suplimentare o dată cu rectificarea bugetară şi o bună planificare pentru anul 2015, în aşa fel încât prin creşterea resursei financiare alocate Armata Română să-şi crească consistent capacitatea de reacţie”.
Citeşte şi:
De altfel, preşedintele consideră că „dacă până acum prioritatea majoră a Armatei Române a fost îndeplinirea misiunilor în afara teritoriului naţional, din acest moment, acest obiectiv trebuie însoţit şi de un nou obiectiv, acela de ridicare continuă a capacităţii de reacţie a Armatei Române, nu pentru că România ar fi atacată de cineva, dar, când în estul şi nordul frontierelor noastre se petrec evenimente precum cele care au dus la pierderi teritoriale pentru un stat vecin în favoarea Federaţiei Ruse, acest lucru nu poate lăsa nici conducerea politică a ţării şi nici Armata în afara unor reacţii. Iar prima reacţie a politicului şi a Armatei Române trebuie să fie creşterea capacităţii de reacţie a Armatei”.
