Deşi lucrează « twenty-four/seven » (24/7), cum zic americanii, Radu Roşu (36 de ani) spune că este mulţumit cu ceea ce face: şi-a pus pe picioare o afacere de succes, are doi copii „care cresc frumos” şi este căsătorit de zece ani. Totuşi, faţă de confraţii săi, programatorii din România, el munceşte de la balconul casei, deasupra unei păduri şi ascultă păsările. În Chapel Hill, Carolina de Nord.
În 2001, după tragedia 9/11, a hotărât că e momentul să pună bazele unei companii de software, Eloquentix, în care lucrează cu alţi 25 de români. Radu spune că nu este un om căruia i-a mers bine, ci „dacă mie îmi merge bine, este datorită lor” (echipei de programatori cu care lucrează, n.r.).
„La 23 de ani, programam pe plajă, în Caraibe”
Aventura lui Radu a început când avea 11 ani, iar familia Roşu a hotărât să emigreze în Statele Unite. Era un copil care făcea năzbâtii, „golănaş într-un fel sau altul”, însă tupeul de atunci l-a ajutat când a pus bazele companiei, explică el.
„Din punct de vedere material, sigur am fost impresionat”, îşi aminteşte Radu despre momentul în care a ajuns în America, în 1986. „Rafturile erau pline de carne- era ceva de fotografiat şi trimis poze în ţară. În acelaşi timp, la nivel social, nu am fost impresionat”.
Acolo, viaţa familiei s-a desfăşurat lent: „Când eşti aici, trebuie să construieşti de la zero. Asta ia timp, răbdare, persistenţă. America este bine reflectată în jocul naţional de baseball, unde stai şi, deodată, booom! Clar, a fost o perioadă de stat, de asimilat, de înţeles cum poţi să ai succes aici, în felul tău. Care este un lucru esenţial. America este liberă. Sistemul nu stă să te blocheze”, spune antreprenorul.
„Cred că cel mai nostim a fost când, după o noapte albă, în care făcusem o lucrare la facultate, am mers la advisorul (coordonator, n.r.) meu şi am zis: ‘Sunt cam obosit, grea şcoala asta. Aş bea o vodcă!’ Cu un zâmbet blând, a deschis sertarul, a scos o sticlă de vodcă şi mi-a zis: ‘Fugi acasă’. Făcând asta, putea să intre la puşcărie, iar eu să fiu dat afară. Dar creasem o prietenie, o încredere. Şi azi suntem prieteni. Acesta este genul de trust (încredere, n.r.) pe care este bazată ţara asta”, arată Radu, care precizează că este bine să fii liber, dar şi responsabil.
După ce a absolvit Universitatea de Stat din Carolina de Nord, a lucrat preponderent în domeniul IT: la John Deere şi Extensibility. Ulterior, compania John Deere avea să devină primul client al Eloquentix.
„Lucruri mişto (slujbele lui în IT, n.r.). De exemplu, adviserul m-a pus în legătură cu nişte americani care făceau jocuri de noroc în Venezuela. Şi boom! La 23 de ani, programam pe plajă, în Caraibe”.
„Nu cred că Radu Roşu la zece ani şi-ar fi putut imagina ceva mai mişto”
Momentul Eloquentix a venit imediat după atacurile teroriste din 11 septembrie. „Dacă nu era 9/11, nu aş fi fost şomer în octombrie ’01 şi nu aş fi avut curajul, nebunia, să zic că singur, cu 175 de dolari, o să fac o companie”, explică Radu.
Despre atacurile teroriste din 2001, spune că „a fost ireal. Şi tot ce a fost după a fost cam o nebunie. De-asta am fost uimit când mi-am dat seama: ‘Stai un pic, că, fără 9/11, totul ar fi fost diferit pentru tine’. Adică citeşti o grămadă în presă, dar treaba a fost atât de mare, încât a părut ca un film prost. Am fost pe Turnuri, le iubeam. Să dispară aşa este de necrezut. E ca şi cum ar dispărea marea”.
„Prin 1998-2000, a devenit clar că se poate lucra de la distanţă foarte eficient. Programele prin care făceam colaborarea la distanţă posibilă deveniseră stabile. Şi ştiam că în România este talent. Acum, outsourcing-ul este ca Internetul: tutoror li se pare normal. Atunci, era începutul. Şi mi-am dat seama că ştiu să lucrez bine cu români, să avem rezultate bune împreună”, spune Radu despre momentul în care a pus bazele Eloquentix.
Apoi, în timp, clienţii au început să recomande compania şi lucrurile „au devenit un fel de bulgăre de zăpadă, de care trebuie să ai grijă, ca să nu meargă prea repede, să se spargă”.
Firma de software a lui Radu i-a adus, până acum, două premii Paypal One. Ca detaliu „picant”, cântăreaţa Inna îşi rulează promovarea pe programe concepute de Eloquentix: „Noi ne-am dat seama de asta întâmplător şi am zis: „Uau!Chiar mişto, nu?’ „.
„Eu am avut îndrăzneala să încerc ceva care mi s-a părut ideal”
Radu şi-a dorit să creeze o companie prin care să ajute oamenii deştepţi să rămână în ţară. A preferat să lucreze cu români, pentru că” ne înţelegem bine. Suntem prieteni. Dacă nu ai relaţii personale bogate, nu poţi avea ceva care merge pe termen lung”, arată el.
În plus, Roşu spune că şi-a făcut datoria: „Am dat înapoi pentru educaţia pe care am primit-o. Toţi o avem, faţă de noi, ca şi comunitate”, mă lămureşte el.
Deşi trăieşte de 25 de ani în Statele Unite, Radu spune că se consideră mai mult român decât american. Nu-i place nici sintagma „The American dream” (visul american, n.r.). Spune că preferă „Romanian dream”: „Nu cred că Radu Roşu la zece ani şi-ar fi putut imagina ceva mai mişto. Şi mesajul meu pentru cei care au acum zece ani, în România, este exact ăsta: se poate. Găseşte-ţi ţelul şi se poate. Eu am avut îndrăzneala să încerc ceva care mi s-a părut ideal. Mi-a mers. Sigur, o mare parte din asta sunt conjunctura, timpurile de acum. Dar şi persistenţa şi pasiunea au contat”, explică antreprenorul.
Ceea ce îi diferenţiază pe românii care lucrează în Eloquentix de americani este „creativitatea”, despre care Roşu crede că este, „în esenţă, ceva mioritic”.
„În momentul în care te consideri împlinit, ai cam ratat-o”
Îl întreb dacă e mulţumit. „Dacă nu aş fi, nu aş face-o”. Vine în România de patru ori pe an şi are „relaţii strânse cu prietenii din copilărie şi familia din România. Este un lux” pe care i l-a oferit Eloquentix, explică el.
Se consideră un om îndrăzneţ, aşa cum este şi proiectul lui. Statele Unite i-au oferit „lipsă de stres, de fugă de blocajele europene care sunt în vechiul continent. În Bucureşti, fumezi, nu te mişti, intri în ritmul de bere, cafea şi ţigară. Se poate şi mai bine. De exemplu, eu sunt pe balcon, am o pădure cât Cişmigiul în faţă şi ascult păsările. Lucrez”.
De altfel, o zi obişnuită din viaţa lui este „ocupată: la prima oră, văd dacă e vreo urgenţă care a apărut peste noapte, iar, în timpul zilei, mă asigur că fiecare proiect merge bine şi fiecare coleg are tot ce îi trebuie. Toate astea mă ţin mereu în priză”, spune antreprenorul.
Radu este căsătorit cu Camelia de zece ani şi au împreună doi copii, „care cresc frumos”. Despre soţia lui, spune s-au cunoscut la mare, în Vamă, şi, la scurtă vreme, s-au căsătorit, „vorba cântecului”.
Crede că „în momentul în care te consideri împlinit, ai cam ratat-o. Pentru că înseamnă să zici că nu poţi şi mai mult. Ar fi ca şi cum Apple ar fi zis că iPod este destul. Dar a fost iPhone, care a schimbat totul”, punctează el.
Profesional, simte că realizarea lui vine din faptul că lucrează, zi de zi, cu fondatorii unor companii de succes. „Să fac asta cu băieţii din România şi, în felul ăsta, să transmitem mentalitatea de startup acolo, este ceva rar, de care sunt foarte mândru”.
Când are timp liber, lui Radu îi place să modeleze în lut, lucrează la roată şi face vaze, merge pe munte şi găteşte. Este pasionat de arte.
