Cum aţi descrie pe scurt întâmplările politice din vara asta?
Suntem pe punctul de a încheia o vară urâtă, plină de evenimente cu un mare conţinut de ipocrizie, luptă de culise şi o irosire de timp public al României şi al românilor cum nu cred că s-a mai întâmplat în ultimii 20 de ani. Este expresia unui eşec multiplu la care au contribuit în moduri diferite toţi principalii jucători din mediul politic din România.
Poate că este fotografia reală, de care aveam nevoie, pentru că, dincolo de măcelul la care am asistat, am văzut că sunt mari dificultăţi în înţelegerea a ceea ce înseamnă statul de drept, în cunoaşterea tratatelor semnate şi ratificate de parlament. Criteriile politice de aderare la UE au fost anulate etc.
Asta este, cred, o constatare dramatică, care se referă la ceva de maximă gravitate, şi anume, surpriza de a vedea abandonarea subită, în sens larg, dar şi în profunzime, a unor consensuri care
s-au realizat nu foarte uşor de-a lungul a 20 de ani.
În România, într-un fel sau altul, foarte greu, împiedicat, cu oscilaţii, s-au realizat multe progrese, din punct de vedere constituţional, al unor standarde, al unor principii, al unor acorduri semnate. Cantitatea acestora este atât de mare, încât, probabil, sunt puţini oameni care controlează această „bibliotecă” a normelor, a valorilor, a principiilor, a procedurilor unui stat de drept. Iar ideea că în timp lucrurile evoluează de la simplu la complex, de la puţin la mai mult, de la rău la bine, de la urât la frumos, de la necinste la cinste ş.a.m.d. s-a dovedit a fi o iluzie. Au fost procese oscilante, cu multe tendinţe regresive, cu multe situaţii în care am făcut paşi rapizi înapoi, cu multe momente de cădere în marasm, în minciună şi complicitate. Din acest punct de vedere, vara aceasta este intervalul cel mai ilustrativ pentru această colecţie infectă de regrese şi degringolade. Niciodată nu am văzut mai bine cât de rău poate să se comporte mediul politic românesc şi cu ce costuri, în primul rând pentru populaţie, pentru românii din ţară şi din afară, şi pentru viitorul apropiat. Vom vedea în lunile viitoare, poate în anii următori, cât de scump va plăti România această criza stupidă.
Citeşte continuarea în Revista 22.
