Nu degeaba Ionesco era roman. Peste sensibilitatea sa valaha s-a suprapus cartezianismul frantuzesc. Ionesco a gasit formula inspirata pentru a exprima plastic absurdul secolului trecut: rinocerita. Afectiune acuta, rezultata din contactul neprotejat cu ideologiile totalitare, rinocerita transforma omul rational al epocii moderne intr-o pachiderma. Cand a identificat maladia ce cuprindea rapid omenirea, Ionescu descria doua experiente totalitare pe care le observase direct: conversia spre fascism, cu varianta ei romaneasca, legionarismul, si tentatia comunista. Dupa prabusirea comunismului multi sperau ca boala descrisa de Ionesco a fost eradicata. N-a fost sa fie. Ba mai mult, desi avem iluzia ca istoria ne-a vaccinat, suntem printre cei mai expusi. Rinocerita e deja endemica. Nu demult, prin toamna anului 2000, vedeam rinocerii navalind in turme gata sa distruga totul. Unii au banuit ca un dresor pregatea un numar special pentru a face Romania acceptabila. Dar nu era asa. Baza rinoceritei e profunda, iar tratamentul, desi cunoscut, nu a fost aplicat. El presupunea o doza de soc constand in aplicarea unei terapii bazate pe libertate si gandire critica, si insotita obligatoriu de exercitii de justitie sociala. Cum formula nu a fost aplicata, reconversia spre umanitate a celor afectati nu putea avea loc. Nu doar ca nu li s-a oferit sansa sa se vindece, dar boala le-a fost ascunsa. Caci sunt destui care au profitat si inca mai profita de pe urma ei.
De aceea astazi rinocerii sunt printre noi. Ii auzim sau ii vedem aproape zilnic. Tropaie si vocifereaza in Parlament cand apare presedintele, se dau in spectacol pe mai toate canalele de televiziune in acelasi timp impotriva laicitatii, dar mai ales ataca justitia. Sunt agresivi si par mai numerosi si mai vigurosi decat acum cativa ani. Iar formele bolii se diversifica: dupa vadimism, sindromul becalist pare mult mai virulent. Dar nici securita cronica, cu diferitele ei manifestari, de la informatita si colaborita la ofiterita, nu trebuie uitata. Rinocerii, vechi sau noi, sunt gata sa intre in actiune. Caci, daca lumea se schimba, pierd totul, si nu sunt pregatiti pentru asta.
Starea generala de sanatate a natiunii favorizeaza rinocerita. Doar 69% din romani prefera democratia autoritarismului. Suntem societatea europeana cea mai predispusa spre autoritarism. Bulgarii, care sunt, ca de obicei, pe penultimul loc, au zece procente mai mult. Iar restul de 25 de state ale UE sunt la peste 80%: Polonia are 84%, Letonia si Slovacia 86%, Marea Britanie 87%, Lituania 88%, Portugalia si Finlanda 89%. Celelalte depasesc 90% in sustinerea pentru democratie. Sigur, 69% nu e un procent rau. Dar e totusi ultimul scor. El poate sa creasca sau poate sa scada. Cei ce cultiva cu osardie vant ca sa culeaga furtuna, cei ce striga cel mai tare ca democratia e in primejdie sunt de fapt cei ce au profitat de aceasta stare de spirit, adevaratii rinoceri. Dispusi sa incalce regulile nescrise ale democratiei prin interpretarea abuziva a regulilor scrise si convenite chiar de ei, se pregatesc sa reia controlul. Caci poporul, marele absent, in numele caruia se voteaza motiuni si se incearca schimbarea regulilor in timpul procesului, nu se manifesta. In schimb, a votat. si ceea ce vor sa schimbe rinocerii e chiar rezultatul votului.
Disponibilitatea spre rinocerita este conditionata de un organism social slabit. Vlaguita de comunism si de tranzitie, societatea romaneasca insa se dezmorteste si poate sa reactioneze. si atunci rinocerii se vor intoarce la gradina zoologica.
Cristian Pirvulescu,
analist politic
