Pe bloguri citim, luni, despre controversa legii şoferilor agresivi, dar şi despre potenţialele performanţe ale sportivilor români la Olimpiada de la Rio.
Zoso scrie despre problemele care ar putea să apară în aplicarea legii împotriva şoferilor agresivi.
„Ideea pentru tâmpenia asta nu e nouă. A mai fost o încercare în 2011, anunțată cu surle și trâmbițe și apoi dispărută. Înainte însă de a intra în detalii, pun o întrebare simplă: cine va aplica legea asta? Polițaii care, la primul semn de ploaie sau ninsoare, se refugiază în case? Șeful de post care iese la DN cât să își facă bani de țigări și planul de amenzi? Agenții care ies iarna în pantofi, pentru că n-au bani de izmene și ghete? Sau de motorină și anvelope? Atât de ușor s-a trecut legea la chestii inutile. Din nou, mare parte sunt deja pedepsite, doar că nu aplică nimeni legea. La fel cum nu aplică nimeni legea luminilor de drum lipsă. Sau a foliilor negre”, scrie bloggerul.
Cătălin Tolontan scrie, pe blogul său, despre performanţele sportivilor români, la Olimpiada de la Rio.
„Cine va fi în 2016 la Rio? E posibil să nu fie nimeni, asta-i vestea. Cele mai realist-optimiste evaluări vorbesc despre două medalii de aur la Olimpiada din acest an. Poate că e timpul să prețuim viața și fără mofturile „culorii malefice a aurului”. Campionii sînt cei care urcă pe prima treaptă, dar luptători sînt mai mulți. Și muncitori. Palmaresul medaliilor de aur arată astfel: Sydney 11, Atena 8, Beijing 4, Londra 2. E o spirală descrescătoare, precum fuioarele de zăpadă răspîndite în această noapte pe străzi. Rio? Aceeași istorie ne așteaptă probabil la Europeanul de fotbal. „Tricolorii” vor reuși o jumătate de măsură, mai mult nu putem spera”, scrie Tolo.
Pe blogul lui Adrian Georgescu citim despre cel mai recent film al regizorului american Quentin Tarantino, „The Hateful eight” („Cei opt odioşi”).
„În “The Hateful Eight” (Cei opt odioși), Tarantino e chiar mai incorect din punct de vedere politic decât în trecut: după un film cu evrei asasini și unul cu un fost sclav pistolar, avem unul în care personajul feminin principal (superb interpretat de către Jennifer Jason Leigh) este o infractoare dusă la spânzurătoare. Din prima secundă în care apare (cu un ochi vânăt) până în ultima secundă a filmului, este constant plesnită, însângerată, lovită cu cotul în gură, i se scot dinții și lista poate continua, dar nu vreau să vă stric distracția. Feministele nu vor avea totuși motiv de autosesizare: toate personajele sunt abuzate la extrem. “Nigger” este cuvântul care se aude cel mai des, iar mexicanii au și ei cota lor de dispreț public”.
Pe blogul Tedoo citim despre cum se planifică o călătorie în Antarctica.
„Itinerariile operatorilor se concentrează asupra câtorva zone-cheie, astfel încât pachetele de călătorie variază ca durată şi traseu în funcţie de destinaţia aleasă. Peninsula Antarctica:Adică vârful de continent sumeţit spre America de Sud. În general, se ajunge aici cu o navă care pleacă din Ushuaia (sau Puerto Williams), traversând pasajul Drake. Altă variantă ar fi cea care evită traversarea pasajului Drake (măcar o datã), cu zbor din Punta Arenas spre King George Island, unde se face îmbarcarea pe vapor pentru explorarea Antarcticii, urmând ca returul să fie tot pe calea aerului sau continuând pe apă spre Ushuaia. În principiu, sunt atinse insulele sub-antarctice, dar şi continentul propriu-zis. O astfel de călătorie dureazã cam 10 zile (varianta prin Ushuaia, cea cu zbor dus-întors prin King George Island e 8 zile).
Insulele Falkland şi South Georgia: De obicei se pleacă cu vaporul din Ushuaia şi se face oprire pe una ori ambele insule înainte de a îndrepta nava spre peninsulă (pentru o călătorie de 14-22 de zile). Există şi varianta cu zbor din Punta Arenas până în Malvine şi apoi continuat cu vaporul, fie până la King George Island, de unde se ia avionul de retur, fie până la Ushuaia.
Traversarea Cercului Polar de Sud: De regulă, în continuarea voiajului spre peninsula Antarctica. Călătoria durează 10-11 zile când începe cu zbor din Punta Arenas (ori se termină cu zbor din King George Island) şi 12-14 când începe cu îmbarcare în Ushuaia.
În afara acestor destinaţii mainstream, se găsesc oferte de călătorie pentru expediţii spre Marea Ross, Polul Sud, ori coloniile pinguinilor imperiali. Acestea sunt deja catalogate drept expediţii de cercetare ori excursii cu regim special, deci au şi preţuri mai mari. Atunci când faceţi planuri de călătorie începeți prin a decide ce vă interesează mai mult. Mulţi pasageri din călătoria mea spuneau că reacţia familiei/ colegilor/ prietenilor la aflarea destinaţiei a fost de genul „ce să vezi în Antarctica, nu e nimic acolo?” Ca idee, în toate călătoriile veţi vedea aisberguri şi sloiuri de gheaţă; am aflat dintr-o prezentare a geologului de pe vas că aisberguri sunt doar blocurile plutitoare de gheaţă desprinse din calotele glaciare, iar sloiurile sunt create prin spargerea gheţii de suprafaţă formate în timpul iernii australe. Călătoriile în peninsula Antarctica acoperă teritoriul de cuibărire pentru pinguini din speciile Adélie, Gentoo şi Chinstrap. Aţi mai putea vedea foci (mâncătoare de crabi, Weddell, leopard, urs-de-mare şi elefant-de-mare sudic) şi balene (cu cocoaşă, pitice ori ucigaşe)”, potrivit Tedoo.
