Chiar de ziua mortii lui Stalin, 5 martie, anul acesta s-au implinit 55 de ani de la plecarea de pe pamant a sinistrului dictator, Sinodul BOR l-a ales pe succesorul lui Daniel in scaunul mitropolitan al Moldovei si Bucovinei. Acesta a fost cu un avantaj insemnat de voturi IPS Teofan al… Olteniei. Lovitura de teatru. Putini dintre analistii fenomenului ecleziastic autohton ar fi prevazut o asemenea mutare. Cei mai multi il vedeau castigator pe PS Casian al Dunarii de Jos. Dar nu a fost sa fie. Rar cand un mitropolit bine asezat la locul lui isi lasa, cum ar veni spus, mosia ca sa se mute intr-un alt fief, fie acela mai mare si mai puternic. Dar, in cazul lui Teofan, Mitropolia Olteniei nu era chiar de rusine. Mai ales ca facea acolo lucru bun dupa pastorirea mai putin fericita a raposatului Nestor Vornicescu. De ce membrii Sfantului Sinod au optat pentru o asemenea schimbare care inspira un anumit aer al destabilizarii?
Sunt doua variante de raspuns. Prima, soft: inca de la alegerile din toamna trecuta pentru succesiunea lui Teoctist s-au conturat doua directii importante in biserica noastra – una novatoare, deschisa spre Occident, reprezentata de IPS Daniel si de altminteri foarte criticata de traditionalisti. si cealalta, evident de partea traditiei, rezervata fata de ecumenism, ferindu-se de imixtiuni straine si tinand cu dintii de pravila stramoseasca. Initial, in batalia electorala a fost angajat IPS Teofan, care insa s-a retras in favoarea lui IPS Bartolomeu, avand in vedere prestigiul acestuia din urma, cotat, asadar, cu sanse mai mari in competitia cu Daniel. Numai ca Bartolomeu a pierdut. Pentru a echilibra atunci talerele balantei, Sfantul Sinod, poate cu buna stiinta a lui PF Daniel, s-a gandit sa intronizeze in a doua mitropolie a tarii un reprezentant al aripii traditionaliste.
Varianta hard: din cate il cunoastem pe PF Daniel, bun organizator, dar si mana de fier, e greu de crezut ca, odata instalat la putere, ar fi lasat sa-i scape controlul asupra ditamai mitropoliei iesene, unde a facut o frumoasa cariera. Rezultatul votului din Sfantul Sinod indica, asadar, infrangerea sa, nicidecum existenta unui aranjament prealabil. Poate ca lui Daniel i-ar fi convenit mult mai mult un urmas de factura lui PS Casian, care nu i-ar fi ridicat probleme si s-ar fi supus intru totul directivelor venite de la Bucuresti. Sa-l aiba deci in coasta taman pe contracandidatul din toamna este, trebuie sa recunoastem, destul de neplacut. Iar dincolo de aceasta se impune o judecata de bun-simt. De ce a fost nevoie de o asemenea mutare? Chiar daca mai exista un precedent in biserica noastra, aceasta nu justifica repetitia. Spus cu o anumita duritate, mutarea unui mitropolit de la o mitropolie la alta, iertata-mi fie gura, e lucrul… dracului. Initial au fost doi candidati pentru Iasi, PS Casian si PS Ioan al Harghitei si Covasnei, pe urma au mai fost propusi IPS Teofan si PS Calinic Botosaneanul. De ce a fost necesar acest adaos? Nu e oare dovada unor manevre dibace? Declaratia oficiala a clerului oltean e induiosatoare prin stangacie. Ne pare rau ca nu vom mai lucra cu IPS Teofan. Ne intelegeam atat de bine… Daca Inalt Prea Sfintiei Sale ii pasa atat de mult de Arhiepiscopia Craiovei si de Mitropolia Olteniei, nu-si depunea candidatura pentru Iasi sau nu lasa sa-i fie depusa. Lucratura e la inalt nivel. Apetitul de revansa in biserica noastra nu are limite. Infrangerea lui IPS Bartolomeu este razbunata prin noua inscaunare a lui IPS Teofan. Cadrele bisericesti se muta fiindca orgoliile sunt mari. Nu conteaza atat bunul mers al vietii pastorale, cat satisfacerea unor ambitii. Norodul nu mai intelege nimic. Ortodoxia e sfasiata intre dogmatica inefabila si ispitele lumesti.
