In politica nu exista imposibil, iar in politica romaneasca cu atat mai mult. Asa ca Romania are, la nici 16 ani de la inaugurarea noului regim constitutional, un presedinte care nu a fost ales nici de popor, nici de Parlament, ci desemnat de partide. si daca si in Statele Unite in 1974 demisia lui Nixon, consecinta a scandalului Watergate, propulsa la Casa Alba pe Gerald Ford, care de asemenea nu fusese ales nici presedinte, nici vicepresedinte, ci il inlocuise in decembrie 1973 pe Spiro Agnew, obligat sa demisioneze din cauza unui alt scandal de coruptie. Daca in America situatia era un accident provocat de deriva morala a politicii conservatoare, in Romania inlocuirea presedintelui ales cu un fost nomenclaturist marunt de la Comitetul de Stat al Planificarii precum Nicolae Vacaroiu e semnul unei evidente restauratii. Fie si interimara, presedintia lui Vacaroiu este reactia celor ce s-au temut ca vor pierde puterea. Nu pe cea formala, atat de subreda incat, iata, poate fi oricand suspendata, ci pe cea reala. Iar daca s-au temut, probabil aveau si motive, cata vreme atat capitalismul de mucava, cat si cadrul sau constitutional au fost puse la grea incercare de evolutiile ultimilor ani.
Efectele aderarii la UE in contextul politico-economic actual au devenit imprevizibile pentru cei care au ajuns la pupitrul de comanda al tranzitiei. Pentru acestia blocarea "derapajelor", mai ales in cazul sistemului judiciar ce parea dispus, daca nu sa isi asigure independenta, cel putin sa isi consolideze autonomia, devenea o prioritate. Iar alternativa nu era doar preluarea conducerii formale, ci transmiterea unor semnale clare catre cei ce s-au iluzionat ca democratia ar putea functiona in Romania. De aceea, marionetelor precum Nicolae Vacaroiu le-a venit randul sa preia prim-planul scenei. Iar pentru ca totul sa para "democratic" a fost repede adaptat sloganul separatiei puterilor in stat. Dar, in locul unui Parlament puternic si recunoscut ca institutie centrala, la primul gong au aparut partidele. Jocul lor cu avizul Curtii Constitutionale a pus in discutie daca nu principiul, cel putin functiile statului de drept. Caci pentru teoreticianul acestuia, Hans Kelsen, statul de drept presupunea suprematia Curtii Constitutionale si limitarea arbitrarului parlamentar. Asa ca votul de suspendare nu a reprezentat incununarea democratiei romanesti, ci a consemnat esecul politicii postcomuniste.
Intre timp, politica intunecata, jocul de culise si intelegerile clientelare devin regula pe malul Dambovitei. In acest episod, contrar aparentelor, Traian Basescu e un personaj secundar. El a fost alungat din vagonul cu orchestra, unde s-au urcat din mers Calin Popescu Tariceanu si Mircea Geoana. Dar, cum nu poate exista decat un prim-solist, cei doi risca sa intre cat de curand in conflict. In ceea ce-l priveste pe Basescu, nu mai e clar daca a ramas in ultimul vagon sau pur si simplu a luat alt tren.
Pentru PSD suspendarea lui Basescu este o oportunitate care gaseste partidul nereformat. Artizanii restauratiei de mucava sunt cei mai mari inamici ai reformei interne a partidului, politicieni pragmatici si cinici precum Viorel Hrebenciuc sau vechi nomenclaturisti precum Ion Iliescu sau Nicolae Vacaroiu. Tenorii reformei interne, de la Mircea Geoana si Cristian Diaconescu la Titus Corlatean sau Victor Ponta, au fost nevoiti sa se adapteze si nu par a avea reale dificultati ideologice in colaborarea cu PRM. Oricum, dupa Congresul extraordinar din ianuarie, Grupul de la Cluj a fost laminat, iar influenta sa redusa la maximum, astfel ca nimeni nu mai pare preocupat de coerenta doctrinara a socialistilor romani.
Restauratia de mucava nu poate dura. Dar criza prin care trec partidele din Romania dovedeste ca nici o reforma nu poate fi asteptata din acea directie. si mai mult decat oricand in trecutul apropiat trebuie intoarsa foaia. Iar fara o reforma in spirit a clasei politice, fara o schimbare electorala de esenta si o adaptare a Constitutiei la contextul actual, politica romaneasca risca sa devina un factor de regres social sau economic.
Cristian Pirvulescu este analist politic si profesor la SNSPA
