Vechile state membre ale UE strâmbă din nas atunci când trebuie să respecte legislaţia comunitară şi să deschidă piaţa muncii pentru români. În schimb, cu ipocrizie, ne primesc cu braţele deschise medicii şi personalul medical. De altfel, vicepreşedintele Ordinului Medicilor din Franţa, Xavier Deau, a recunoscut că România a acoperit nevoile serviciilor medicale din ţara sa, rămânând fără mulţi dintre medici săii: “Suntem recunoscători, dar trebuie să recompensăm acest efort. Nu putem să-l îmbrăcăm pe Paul, dezbrăcându-l pe Pierre”.
Cristian Iurea are 40 de ani de experienţă în chirurgie, a fost medic militar şi şeful secţiei de chirurgie a spitalului de campanie din Somalia, din cadrul misiunii ONU.
Acum lucrează într-o clinică privată din Geneva. Cum a ajuns în Elveţia? “Am fost căutat de un medic, care este şi patronul clincii. Mă cunoştea şi avea nevoie de specialişti. Preferă medicii români pentru că a mai lucrat cu ei şi are încredere”, spune acesta.
Însă experienţa şi dorinţa patronului de a te angaja nu sunt suficiente pentru a lucra în sistemul de sănătate elveţian. “Pentru a demonstra că stăpânesc limba franceză, am dat testul pentru nivelul B2 la Institutul Francez din Bucureşti. Apoi, pe 22 ianuarie 2013, am transmis certificatul de la institut, diplomele şi CV-ul la Ministerul Sănătăţii din Berna. Pe 16 martie mi-au trimis cardul de medic recunoscut în Elveţia. O lună mai târziu am plecat”, explică Cristian Iurea.
Citeşte şi: 30% dintre medicii români au plecat în Germania şi Marea Britanie, în ultimii doi ani
Birocraţia nu s-a oprit însă aici. Odată ajuns în Cantonul Geneva a trebuit să depună un alt dosar pentru recunoaşterea şi încadrarea în rândul medicilor din acest canton. A urmat o nouă cerere pentru obţinerea permisului de şedere, tip B, valabil pe 5 ani. Însă, pentru că România nu este în Schengen, medicii din ţara noastră nu pot fi angajaţi, ci doar să lucreze independent, adică trebuie să aibă un fel de PFA. Iar odată ce ai fost acceptat într-un canton, cu greu îl poţi părăsi pentru a te muta într-altul.
Iurea spune că politica medicală în Elveţia este una închisă, iar spitalele de stat încadrează numai medici autohtoni. În schimb, clinicile private acceptă medici străini, dar care, de regulă, sunt cunoscuţi şi au recomandări. Aşa se explică de ce, deşi salariile sunt atractive, în Elveţia numărul medicilor români este scăzut. Astfel, după ce în ultimii trei ani piaţa muncii a fost închisă, în 2013 au plecat în Ţara Cantoanelor doar câţiva zeci de medici români, conform Preşedintelui Colegiului Medicilor, profesor doctor Vasile Astărăstoae.
Elveţia, noul El Dorado al medicilor europeni
Cristian Iurea explică faptul că sistemul medical eleveţian este diferit de cel din restul Europei. Nici un medicament nu se eliberează fără reţetă, astfel crescând numărul consultaţiilor care sunt foarte bine plătite de numeroasele case de asigurări de sănătate.
Citeşte şi: Rezoluţie privind libera circulaţie a muncitorilor, adoptată de Parlamentul European
În al doilea rând, orice medic specialist poate să practice şi medicina de familie sau să fie medic generalist, în funcţie de specializare. Plata se face pe minute, pentru fiecare serviciu medical. Astfel, salariile pornesc de la 10.000 de euro/lună şi pot depăşi 20.000 de euro, în funcţie de experienţă şi reputaţie. “Deci, nu e de mirare că mulţi medici din Franţa şi Germania îşi caută de lucru aici. Însă concurenţa este foarte mare”, spune Iurea.
Acesta povesteşte că, anterior, a încercat să lucreze la clinica universitară din Hanovra, unde a fost chemat de către unul dintre şefii clinicii, care i-a oferit iniţial 7.000 de euro/lună. Însă serviciul de resurse umane, care decide angajările, l-a direcţionat către o firmă de recrutare de pe plan local. Oferta făcută pentru un medic român a fost de… 2.500 de euro/lună.
România a “exportat” 23.000 de medici
Preşedintele Colegiului Medicilor spune că anul trecut au plecat din ţară circa 3.000 de medici. “Din 1990 şi până acum România a exportat 23.000 de medici. Însă peste 60% dintre aceştia au părăsit ţara după 2007 (momentul intrării României în UE – n.red.), deoarece până atunci nu erau recunoscute automat diplomele”, explică acesta.
Vârsta medie a medicilor români care au ales să lucreze peste hotare a crescut de la 36-38 de ani, în perioada 2007-2009, la 47 de ani în 2013. Astărăstoae arată însă că asociaţia profesională pe care o conduce a primit în 2013 o cerere din partea unui medic cardiolog de 61 de ani, care a plecat în Franţa.
Medicii români s-au îndreptat în primii ani către Franţa şi Belgia, pentru ca din 2011, să se reorienteze către Marea Britanie şi Germania. “Astăzi, în Marea Britanie medicii români se situează pe locul al doilea ca număr în rândul medicilor care nu au cetăţenie britanică, după irlandezi, care sunt cu 300 mai mulţi. În Franţa ocupăm primul loc, numărul medicilor din ţara noastră reprezentând 60% din numărul total al medicilor străini. În această ţară, pe locul doi se situează medicii belgieni, iar pe trei cei italieni. Iar în Germania ne plasăm pe a doua poziţie, aici lucrând 3.000 de medici din ţara noastră”, susţine Preşedintele Colegiului Medicilor.
Astărăstoae afirmă că, până în 2020, UE va avea un deficit de 200.000 de profesionişti în sănătate (medici, asistenţi medicali şi tehnicieni). În prezent, deficitul este de 150.000 de profesionişti, din care 80% medici specialişti.
Citeşte şi: AFP: Exodul inteligenţei din România şi Bulgaria continuă
În 1989 România avea 57.000 de medici, fără a-i pune la socoteală pe rezidenţi. În 2013, ţara noastră avea 39.820 de medici cu drept de liberă practică. Conform Preşedintelui Colegiului Medicilor, în urmă cu trei ani, în spitale erau angajaţi 21.600 de medici, iar la 1 noiembrie 2013 – 14.600 de medici. În această perioadă, însă, şi populaţia României a scăzut cu cel puţin 10 %.
Concret, România are 1,9 medici la mia de locuitori, faţă de 3,8 cât are Marea Britanie sau 4,1 cât are Germania. “Media UE, pe care noi şi bulgarii o tragem în jos, este de 3,6 medici la mia de locuitori. Însă gravitatea constă în faptul că ţările din vest au avut şi au o rată mult mai scăzută a mortalităţii, în vreme ce noi avem o populaţie bolnavă şi medici puţini”, susţine Astărăstoae.
Specializările deficitare sunt cele de chirurgie cardiovasculară (în prezent, în România există doar 69 de medici cu o astfel de specializare), radioterapie (48 de medici) şi ATI (642 de medici, deşi ar trebui să avem 1.600).
De ce ne pleacă medicii?
Atunci când decid să părăsească ţara, medicii români se gândesc în primul rând la carieră şi la lipsa mijloacelor de dezvoltare profesională de acasă. Un al doilea motiv care îi determină să lucreze peste hotare îl constituie percepţia societăţii în ceea ce priveşte profesia de medic, dar şi frica de un posibil malpraxis cauzat de lipsa celor necesare din spitale. Abia pe al treilea loc vine salariul. Cel puţin, aşa rezultă din studiile comandate de către Colegiul Medicilor.
Vasile Astărăstoae arată că un medic rezident în primul an încasează, în România, 200 de euro, în vreme ce în Belgia primeşte 1.730 de euro şi cazare gratuită. Iar un medic specialist, cu vechime de 25 de ani, câştigă în România 850 de euro, iar în Franţa 9.500 de euro. Acelaşi specialist încasează 6.000 de lire sterline în Marea Britanie şi până la 12.000 de euro în Germania.
