Pe fondul crizei, staţiunile balneoclimaterice din Bărăgan, Lacu Sărat şi Balta Albă, par să câştige puncte importante în preferinţele turiştilor.
Lacul Sărat, staţiune renumită pentru nămolul sapropelic cu efecte tămăduitoare, îşi revine după o perioadă în care, de la an la an, nivelul scădea, iar suprafaţa lacului erau într-o reducere vizibilă, cauzată de seceta prelungită. După ce anul trecut se credea că lacul va seca, acum şi-a “revenit”. Dacă de obicei adâncimea sa maximă era de 1,5 metri, acum lacul a ajuns la adâncimea-record de 2 metri. Această schimbare se datorează viiturii de pe Dunăre, ce a determinat creşterea nivelului Lacului Sărat.
Între albia Dunării şi Lacul Sărat există o comunicaţie la nivelul pânzei freatice şi prin aceasta lacul a fost “umplut” cu apele Dunării. Criza cea mai acută a fost înregistrată în vara anului trecut, când nivelul lacului scădea şi de la o săptămână la alta suprafaţa lacului se micşora văzând cu ochii, în locul luciului de apă apărând porţiuni de pământ uscat, crăpat. În august 2009, autorităţile au luat măsura alimentării Lacului Sărat cu apă din canalele de irigaţii. Era o măsură salvatoare, dar atunci a apărut şi o întrebare, dacă prin această alimentare artificială nu sunt afectate procesele biologice din lac şi, în consecinţă, calităţile terapeutice ale nămolului. Sorin Boşneag, directorul “Unita Turism”, societate care administrează una din bazele de tratament, a dat asigurări că lacul nu a fost alimentat cu apă dulce, ci cu apă adusă prin reţeaua de canale de desecare, din Valea Iencii, o zonă cu soluri sărăturate, situată între localităţile Latinu şi Lacu Sărat.
La finalul sezonului estival trecut ph-ul era cuprins între 7,95 şi 8 unităţi, iar asta înseamnă că nu existau elemente care să crească aciditatea lacului, oxigenul, cu valoarea de 0,24, era aproape inexistent, iar clorurile, cu o concentraţie de 300 grame la litru de apă, garantau că salinitatea este foarte ridicată. Aceste valori reprezintă garanţia că nămolul Lacului Sărat şi-a păstrat calităţile tămăduitoare. Lacu Sărat are două categorii de clienţi, cei cu bilete de tratament, care vin în toate anotimpurile, şi cei care vin pe cont propriu, în special vara, pentru tratamentele cu nămol. Pentru mulţi, este un avantaj că staţiunea se află situată la marginea Brăilei şi la 20 km de Galaţi, astfel având o mulţime de posibilităţi pentru petrecerea timpului.
Zilnic, zeci de gălăţeni practică “turismul” de o zi, mergând la Lacul Sărat pentru împachetările cu nămol recomandate de medic. “Mergem la Lacul Sărat în fiecare vară, de ani de zile. Facem împachetările după cum ne-a recomandat medicul şi cu cele două trei săptămâni nu mai am treabă un an întreg. Păcat că nu sunt condiţii mai bune, adică un turism mai modern, pentru că investiţiile s-ar amortiza rapid şi s-ar câştiga foarte mult”, ne-a declarat Eugen Munteanu, unul din gălăţenii care în această perioadă merg zilnic la Lacul Sărat.
Balta Albă, „oaza” din Bărăgan
O staţiune din Bărăgan, aproape anonimă, dar la care s-au făcut investiţii serioase, este Balta Albă. Este situată între Buzău şi Brăila. De nămolul de aici şi cel de la Amara este legată gama de produse “Pell Amar”, care, alături de “Gerovital”, a adus faima internaţională industriei de cosmetice şi farmaceutice româneşti. În acea perioadă, Amara şi Balta Albă erau asaltate de turiştii germani.”În staţiune s-au făcut investiţii masive, a fost repusă în funcţiune structura de cazare. Călătorul obosit are acum la îndemână o oază de verdeaţă, un loc liniştit, verde şi răcoros. Există o plajă frumoasă, bine amenajată, cu ieşire spre bălţi, umbreluţe de stuf, şezlonguri, o piscină, locuri de joacă pentru copii, un teren de fotbal pe nisip, duşuri şi cu apă caldă, nămol terapeutic cu sare şi iod. Alături se află un hotel, trei terase, dintre care una pe pontoane, în mijlocul bălţii – două restaurante cu bucătărie tradiţională, căsuţe cu băi proprii, parcare şi un chioşc, toate adăpostite la umbră deasă”, spune Ionel Brânduşă, primarul comunei Balta Albă. Aici cazarea este 70-80 de lei pe noapte. Încă un argument la vreme de criză.
