Moscova invita intreaga Europa sa asiste tremurand la ritualul taierii gazului de Anul Nou, in buna traditie inaugurata acum un an de Maica Rusie si „Taica” Putin. Daca Gazpromul a inchis atunci robinetul pe relatia Ucraina, de asta data tinta e Belarus. Dar, ca si in urma cu un an, litigiul ar afecta state terte, care platesc scump luxul de a fi aprovizionate de gigantul rus.Cum rusii si bielorusii serbeaza Craciunul pe stil vechi, ei n-au avut altceva mai bun de facut zilele acestea decat sa negocieze pretul la gaze. Si, fireste, negocierile au esuat.
Nici faptul ca presedintii celor doua state, Vladimir Putin si Aleksandr Lukasenko, trec drept amici la catarama, nici „Uniunea Rusia-Belarus”, formula de dansii inventata, nu au ajutat la nimic.
„Frate, frate, dar…”
Gazprom a propus mai intai bielorusilor sa plateasca 200 de dolari pe mia de metri cubi de gaze naturale. O majorare de peste cinci ori, avand in vedere ca actualmente Minskul achita un pret preferential, de circa 40 de dolari mia de metri cubi.
Ulterior, rusii au mai redus din pretentii, solicitand 110 dolari – ceea ce oricum ar reprezenta limita de jos a tarifului perceput de Moscova fostelor republici sovietice. Din aceasta suma, Belarusul ar fi urmat sa plateasca in numerar 75-80 de dolari/1000 mc, restul sumei fiind acoperit prin concesionarea catre Gazprom a 50% din activele societatii Beltransgaz. Respectiva companie administreaza reteaua de gazoducte din Belarus si este evaluata la 5 miliarde de dolari. Dar Minskul a refuzat si aceasta oferta, insistand ca pretul sa ramana neschimbat, 40 de dolari/1000 mc.
Minskul ameninta
Partile neintelegandu-se, au urmat declaratiile taioase. Vicepremierul Belarusului, Vladimir Semasko, a amenintat ca tara sa va interzice Gazpromului sa utilizeze reteaua statala de gazoducte pentru livrarile catre Europa. „Suntem interdependenti. Daca nu incheiem pana la 31 decembrie un acord, Gazprom nu va avea un contract privind tranzitul”, a afirmat Semasko. Or, aceasta inseamna un nou razboi al gazului, dupa cel cu Ucraina de acum un an.
Criza? Nu inca!
Principalele „victime colaterale” ale conflictului ar fi Polonia si Germania. Varsovia a luat deja pozitie, declarand ca se simte „amenintata” in materie de securitate energetica. Totusi, viceministrul polonez de Externe, Pawel Kowal, afirma ca tara sa dispune de rezerve suficiente de gaze, putand conta si pe livrarile rusesti via Ucraina.
Berlinul a adoptat un ton conciliant, chemand la moderatie si considerand litigiul drept „o problema bilaterala”. Invocand stocurile de gaze acumulate de tarile europene, un purtator de cuvant al Comisiei Europene, Amadeu Altafaj, a afirmat ca „nu se poate vorbi despre criza, cel putin nu inca”.
Litigiul cu Belarus arata, o data in plus, modul cum Moscova combina presiunea gazului pe teava cu presiunile politice. In ianuarie 2006, dupa un santaj similar, rusii au obtinut de la ucraineni nu doar mai multi bani pe gazele livrate, ci si concesionarea unei parti importante din piata interna. Georgia a trebuit sa accepte un pret de 235 de dolari/1000 mc, Republica Moldova va plati, de asemenea, 170 de dolari/1000 mc, iar lista poate continua…
