… Undeva la țară, în România fără asfalt și încălzită cu lemne, mamaia se pregătește să aprindă focul. Curăță cenușa, o împinge prin grătarul de fier din sobă, apoi o scoate cu o lopățică de fier într-o găleată de plastic. “O împrăștii la găini”, spune femeia cu broboadă neagră pe cap.
Stau în picioare, îmbrăcat, aștept să se încălzească soba de teracotă și pornesc televizorul…
Două lucruri se văd limpede în această campanie electorală, altminteri săracă și lipsită de culoare: rechizitoriul și ridicolul. Între acestea, netulburate, sunt strecurate abil, cu o dibăcie demnă de propaganda profesionistă, spaime, ezitări și minciuni.
Toate partidele și toți candidații pun pe masă sau rostesc rechizitorii. Fără nicio legătură cu demnitatea discursului politic, spațiul public e împânzit de venin bine articulat. Miza în acest caz este judecata poporului. Alegătorii sunt puși în situația de a afla de ce nu trebuie votat un partid, de ce trebuie evitat și disprețuit un candidat sau altul. Un război murdar se poartă seară de seară pe micile ecrane.
Comunicatorii spun că bătălia politică, dacă ar fi să o asemuim unui meci de fotbal, ar fi un meci care nu se joacă pe goluri, ci pe aplauzele publicului. Candidații nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă această paradigmă. Viitorii parlamentari demonstrează cu înverșunare că bătălia lor politică are o altă direcție – cea a distrugerii adversarilor. Adversarii sunt corupți, hoți, neserioși, mincinoși și trebuie luați la pumni ori de câte ori se poate. Țara e la un pas de dezastru pentru că indivizii care au guvernat-o au spoliat-o până când e aproape de a-și da obștescul sfârșit, spumegă personajele care atacă demnitatea de parlamentar. E drept, aici fiecare folosește o matematică proprie, dedicându-se unei perioade clare de timp pentru că toți au fost la guvernare într-un moment sau altul. Prin urmare, încearcă o delimitare clară a celor răi de ei înșiși, cei buni și care au făcut lucruri excepționale dacă vine vorba de propria lor prestație.
Mai nou, arsenalul războinicilor s-a îmbogățit cu expresii și mai grave: trădător de țară, trădător de neam, agent aflat în slujba intereselor străine. Nu mai contează nicio regulă. Oameni care au ocupat cele mai mari demnități în stat s-au înarmat cu zoaie și le revarsă asupra noastră. Bunul-simț și decența s-au topit de tot sub arșița vorbelor șuierătoare, iar sub pretextul etichetei de emisiune electorală, majoritatea moderatorilor permit delirul oricui are drept la timpii de antenă sau a plătit pentru participarea la dezbaterile televizate.
… Stau în picioare, îmbrăcat, scot aburi pe gură și urmăresc o dezbatere electorală. Televizorul nu are sunet.
Granița de la rechizitoriul necontenit la ridicol e foarte subțire. Încercați să urmăriți prestațiile de la televiziuni fără sonor. Urmăriți gesturile, privirile, mimica, atitudinea prestatorilor de servicii electorale. Regizorii filmelor mute ar păli de invidie, ei nu au avut actori atât de talentați care să producă atâtea stări doar stând pe scaune. Dacă veți porni sonorul, veți avea surpriza să auziți cascade de cuvinte răstite cu dușmănie. Candidații vorbesc unul peste altul, miza lor e să-și rostească monologul indiferent de spusele interlocutorilor. Așa că, de multe ori, toată lumea vorbește deodată, un simultan de gargară furioasă și arogantă. Am scris de candidați, dar nici cu doamnele care se bat pentru Parlament nu mi-e rușine.
Nici Ziua Națională nu e scutită de tensiunea războiului politic, rețeta rechizitoriului se aplică și aici, unii nu au loc de alții și invers, iar elita noastră politică refuză să priceapă că 1 Decembrie nu e ziua lor, nu e ziua partidului lor și că dezacordul lor nu se îndreaptă împotriva inamicului politic, ci împotriva unui simbol al națiunii.
Trebuie să admit că avem și o oarecare cantitate de oferte electorale. Deși au producători diferiți, acestea seamănă între ele: vom avea mai mult, mai bun, mai din plin orice, de la drumuri și autostrăzi la salarii și pensii. O sumă de promisiuni generoase tipărite pe pliante și fluturași colorați. Diferența o face încrederea. E important să credem în noi, în români, în România sau în instituțiile statului, spun pliantele și afișele, contrazicându-i pe cei care cred că ar trebui să avem încredere în candidații care ne cer votul.
… Focul pornește greu, lemnele sunt ude. Bătrâna l-a aprins folosind fluturași de campanie distribuiți în sat de echipe de partid. A folosit mai multe petice de hârtie, de mai multe culori, de la toate partidele care astfel au reușit să facă un lucru bun împreună. Vede că mă uit la televizor. “Arză-i-ar focul”, scrâșnește femeia, îndreptându-și broboada. Iese din odaie cu găleata cu cenușă. Poimâine e Ziua României. La mulți ani!
