In opinia Ralucai Gheorghiu, nenea Iancu este "patimas si pasionant". Tanara actrita isi doreste sa abordeze roluri de compozitie, dar si teatru absurd.
A fost Sofia, in sitcomul "Anticamera", la Pro TV, Larisa in "Daria, iubirea mea", pe Acasa, iar acum o puteti urmari jucand la Teatrul "Nottara" in roluri incepand de la fete cumsecade, ingenue, precum Gena din "Titanic vals", si pana la senzuala Mingming din "Rinocerul indragostit ".
Care a fost primul contact cu teatrul?
Raluca Gheorghiu: Ca evidenta a unei prime intalniri cu teatrul, ma gandesc la Cluj. Premeditasem o apropiere de teatru, de scoala de teatru de acolo, pe care nici nu incercam sa o inteleg. Intuiam poate o satisfacere a nevoii mele de a fi fascinata. Eram intr-o vrie a simturilor, disponibila in a descoperi totul despre viata, naiva si iubitoare de oameni. Si am vazut multe spectacole foarte bune, spectacole de autor: Maniutiu, Dabija, Tompa Gabor, V.I. Frunza, Vlad Mugur. M-au bucurat si mi-au deschis mintea.
Copilul Raluca Gheorghiu cu ce ochi ii privea pe actori?
R.G.: Nu-mi amintesc. E clar insa ca nu m-au dezamagit. Gina Patrichi m-a lasat cu gura cascata, Toma Caragiu, Stela Popescu, Arsinel. Parca nu erau actori, aveam senzatia unor cunostinte vechi si dragi.
Exista date in biografia ta care te-au determinat sa te faci actrita?
R.G.: Am parinti carismatici, copilarosi, nelinistiti. Am avut libertatea de a-mi implini varstele, sensibilitatea, gandirea, in ritmul meu. Toate acestea mi-au dat generozitate si increderea de a incerca sa fac teatru.
Crezi in destin? Ai avut vreo "intalnire" ce ti s-a parut a fi providentiala?
R.G.: Mi-ar fi greu sa nu cred in destin. Ce ma sperie e ceea ce am eu de spus in privinta asta. In Romania de astazi se pare ca si destinul iti deseneaza o harta fragila si deteriorata, dar am incredere ca o sa-i dau de capat. Nu am suferit nici o "vindecare" sau revelatie spectaculoasa, dar imi doresc mult o astfel de intalnire.
Care personaj, din ceea ce ai interpretat pana acum, ti s-a parut a fi cel mai complex, solicitant?
R.G.: Experienta debutului a fost cu siguranta solicitanta – Natasa Rostova, din "Razboi si pace", in regia lui Petre Bokor. Un exercitiu de actorie complex, care m-a apropiat de o cunoastere mai profunda a eului, psihica si corporala, l-am avut in timpul lucrului la o piesa de teatru, "Vant de toamna", in regia lui Ulrike Dopfer. In perioada aceea am avut continuitate in pregatirea fizica, in a face exercitii de concentrare, vitala pentru a intelege si a aduce miscare in nemiscare si profunzime imaginii.
Te identifici cu vreun personaj anume din literatura si pe care ti-ai dori sa-l interpretezi?
R.G.: Ce mi-ar placea sa joc Caragiale! Nenea Iancu e atat de patimas si pasionant! Si roluri de compozitie as vrea sa fac, e un teren de joaca nastrusnic, vreun gropar din "Hamlet", poate!? Si teatru absurd, neaparat!
Ce inseamna pentru tine notiunea de vedeta si ce vedeta o consideri un posibil model in meserie sau in viata?
R.G.: Persoana care vrea sa iasa in evidenta, sa epateze. Asta e sensul cuvantului care s-a pastrat in Romania zilelor noastre. Si avem, prea indeajuns, vedete! Ce ma ingrijoreaza este lipsa acuta de personalitati. Nu mai ai la cine casca gura. Sa vezi pe cineva care sa te lase cu gura cascata! Asistam la o imbacsire intelectuala de tot dragul, la o reducere a limbajului, la o uzanta a limbii inspre indobitocire. Nu m-am orientat niciodata avand un model.
In ce piese joci in aceasta stagiune? Ce roluri pregatesti?
R.G.: Joc la Teatrul "Nottara" in "Scandal la opera", "Titanic vals", "Batranul", "Blues", "Ritmuri", "De trei ori dragoste", "Rinocerul indragostit". Incep repetitii cu Petre Bokor si Vlad Massaci, colaborez la Teatrul "Ion Creanga", unde joc in "Alba ca Zapada". Joc, de asemenea la Green Hours in "Deformatii", in regia lui Marcel Top, si mai pregatim impreuna un nou proiect, "Jacques si stapanul".
Ce pasiuni, hobby-uri, credinte te insotesc in viata?
R.G.: Sa mai citesc, sa observ jur-imprejur, sa calatoresc, sa imi respect viciile si sa ocolesc mall-urile.
Vrei sa le transmiti vreun mesaj prietenilor? Dar dusmanilor?
R.G.: Sa se impace binisor cu ei insisi si sanatate! Cam ce mi-as dori si mie!
"Cred in atitudine si vorbire scenica!"
Ce crezi ca ai in plus fata de alte actrite?
R.G.: As vorbi despre mine ca actor, fara comparatii. Un rol primit ma responsabilizeaza. Am o structura intuitiva in care am incredere si care a prins greutate absolvind UNATC-ul, scoala stanislavskiana. La Cluj, unde am facut un an de actorie, am aflat necesitatea de a construi un rol, de a-l asezona cu gesturile si muzica potrivite. Cred in atitudine si vorbire scenica! Fara bucuria intelegerii a ceea ce am facut, fara bucuria de a respecta si iubi oamenii de langa mine, nu pot sa joc.
Ai schimba ceva in viata/statutul actritelor din Romania? Dar al femeilor din Romania, in general?
R.G.: Da, salariul. Si ar mai fi cate ceva. Femeia din Romania este o femeie capabila, respectabila, gatul barbatului fara minte sau suflu, dupa caz. De prea multe ori devine ciuca batailor.
Care sunt compromisurile pe care ai fi dispusa sa le faci in profesie? Dar in dragoste, prietenie?
R.G.: Sunt pentru compromisuri. Ele aduc echilibru. Vin din intelegere. Nu mi-e frica si sper sa le recunosc necesitatea in prezenta unor parteneri in profesie, dragoste, prietenie, pe care ii respect si in care pot avea incredere.
Carte de vizita
Nume: Raluca Gheorghiu
Studii: Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale", clasa prof. Florin Zamfirescu.
Activitate: actrita la Teatrul "Nottara"
Premiu: "Tanar Artist", decernat de Primaria Municipiului Bucuresti
