Judecătorii Curții Constituționale au admis, cu majoritate de voturi, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor din Codul de Procedură Penală în care se spune că supravegherea tehnică dispusă de procuror poate fi făcută și de alte instituții, nu doar de Parchet sau Poliție. Cu alte cuvinte, de către SRI, cum se întâmpla până acum. Curtea a stabilit că această dispoziție contravine Constituției. România este un stat de drept, iar drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor sunt garantate. SRI nu mai poate face interceptări în dosare penale.
Citind “invers”, putem presupune că interceptările realizate de SRI puteau încălca drepturile și libertățile românilor. Oare au fost acestea încălcate sau nu? Iată o întrebare legitimă. Dar orice răspuns va fi primit cu suspiciune pentru că, legal, acesta nu poate veni decât de la Comisia parlamentară de control al SRI. Această comisie va folosi fie rezultatele controalelor interne ale serviciului de informații (așa cum a mai făcut-o), fie rezultatele unui control propriu. Controlul propriu este însă limitat. Membrii comisiei nu au acces neîngrădit la dosarele SRI și, chiar dacă ar avea, nimeni nu poate fi sigur că din dosare nu au dispărut documente care ar dovedi că acest serviciu a încălcat regulile. Iată, deci, o a doua suspiciune.
Dar ce face – sau, mai corect spus, ce a făcut – SRI cu înregistrările? Teoretic, acestea ar fi trebuit să ajungă intacte în dosarele persoanelor anchetate de procurori. Cine poate fi însă sigur că ofițerii serviciului nu au trunchiat înregistrările și, respectiv, stenogramele? Iată o a treia suspiciune, iar aceasta se întemeiază pe faptul că ofițerii se supun ordinelor superiorilor. Peste superiori se află directorul instituției, care este numit de președintele țării. Președintele este om politic, vine dintr-un partid, are un cerc de apropiați etc. Fostul președinte, Traian Băsescu, a fost fan al serviciilor, a declarat de multe ori că lucrează bine cu acestea și că are încredere în sistem. Cine poate spune că președintele a folosit informațiile furnizate de servicii în folos propriu? Sau, cine poate spune că președintele nu le-a folosit?
Statisticile arată că probatoriile procurorilor DNA se bazează în proporție de optzeci la sută pe interceptări. Dacă interceptările sunt măsluite, dacă există propoziții incriminatoare, dar scoase din contextul care ar arăta că sunt propoziții nevinovate, înseamnă că probatoriile sunt susceptibile de a fi eronate. Atunci arestările spectaculoase pot fi bazate pe probe prelucrate în laborator, suferința celor ce apar încătușați la televizor poate fi reală, iar oprobriul public devine efectul unei manipulări menite să distrugă imaginea celui arestat. Așa o fi? O nouă întrebare legitimă, o nouă suspiciune…
Mai adaug ceva: publicarea în presă a stenogramelor pare a fi o măsură de protecție a DNA. Lucrând extrem de transparent, parchetele se apără de presiuni și imixtiuni în dosare. Dar dacă stenogramele care apar în presă (livrate, nu dezgropate ca documentele de la Berevoiești) sunt prelucrate înainte de a fi trimise unor ziariști? Dacă rostul acestora este compromiterea unor oameni politici, funcționari publici sau oameni de afaceri care nu se supun cine știe căror dispoziții oculte? Încă o suspiciune pe răbojul societății noastre democratice.
Lista suspiciunilor poate continua în toate domeniile vieții noastre. De la sănătate la educație, de la cotarea pe bursă a firmei implicate în cazul Roșia Montană până la numărarea corectă a voturilor la alegerile care au adus în fruntea țării clasa politică pe care o cunoaștem.
Vă propun o altă perspectivă: dacă această succesiune de suspiciuni care a dărâmat încrederea în stat a fost și este intenționată? Puterea politică care are numai interese proprii se simte bine în incertitudine, poate manipula, poate produce evenimente care să justifice acțiuni ilegale. Confiscarea Revoluției, panseluțele minerilor din Piața Universității, compromiterea ideii de regalitate sunt doar câteva exemple de astfel de acțiuni. Dacă la butoanele României stau eternii securiști și urmașii lor și au făcut din țara tuturor românilor propria lor moșie? Încă o suspiciune, dar întemeiată și aceasta. Dacă erau profesioniști și patrioți, poate nu eram atât de săraci, dezbinați și lipsiți de încredere.
