Canadianul Pierre Yergeau a primit din partea juriului Premiului celor cinci continente, o mentiune speciala pentru talentul sau, pentru „scriitura in traditia marelui roman american”. Premiul, in valoare de 5.000 de euro, i-a fost oferit la Bucuresti, in cadrul ceremoniei de la Sala Amfiteatru a Teatrului National din Bucuresti.
– Veniti din Quebec, sunteti scriitor de limba franceza. Cum e literatura de limba franceza din Quebec comparativ cu cea de limba engleza?
Vin din nord-vestul Quebecului, dintr-o zona care este considerata a fi un fel de Siberia a Americii, deci am facut un drum lung ca sa ajung la Bucuresti. Cum probabil deja stiti, 80% din locuitorii Quebecului sunt francofoni. Literatura de limba franceza din Quebec se manifesta in forta inca din secolul al XIX-lea.
Contrar a toate, literatura de expresie franceza este foarte puternica pentru ca se opune unui continent american majoritar anglofon. Literatura anglofona din Quebec are probabil o problema de identitate mai puternica decat literatura de expresie franceza, deoarece concureaza cu americanitatea si se face cu limba unui spatiu mult mai vast.
– Dar temele literare sunt diferite intre cele doua mari culturi?
Cred ca da. De exemplu, marile mituri americane, visul american fac parte din acelasi ansamblu cultural, dar le traim altfel. Daca ne gandim la sentimentul francofon din America, de a fi o natiune puternica, de a fi o natiune care, cultural vorbind, isi poate impune punctele de vedere, putem spune ca Quebecul isi traieste visul american, dar o face intr-o maniera mult mai critica.
– Spuneti-mi doua vorbe despre cartea dumneavoastra!
– „La Cite des vents” este al patrulea volum dintr-un ciclu romanesc. Este vorba despre un personaj vorbitor de limba franceza care traieste in America si care se trezeste in Chicago. Este vorba despre cucerirea visului american, de cineva care nu este sigur de identitatea sa, caruia ii lipseste acea siguranta a cetateanului american.
– „La Cite des vents” a primit o mentiune speciala intr-o competitie a literaturii francofone. Simtiti ca o stampila pe stilul dumneavoastra mentiunea „scriitor francofon”?
– Cred ca „scriitor francofon” implica si o anumita doza de ironie. Cand vorbim despre francofonie, vorbim despre un spatiu foarte intins, iar diferentele sunt realmente foarte mari intre Quebec, Romania, Vietnam, chiar daca franceza poate fi mereu prezenta. Vorbim in special de spatiul din afara Frantei. Prin urmare, eu fac cumva parte din aceasta diaspora a oamenilor care, din diferite ratiuni istorice, se rega-sesc in spatiul francez. Eu, asemenea acestor oameni, traiesc o limba si o cultura care se adapteaza unui teritoriu si unor realitati istorice diferite.