Moliciunea e contagioasa cand esti la guvernare. Stau marturie atat atitudinea PD in negocierea portofoliilor ramase libere, cat si fata de pierderea majoritatii parlamentare prin plecarea lui Dan Voiculescu duminica de la guvernare si amploarea pe care a luat-o disidenta liberala.
Declaratiile batoase privind necesitatea alegerilor anticipate au fost inlocuite peste noapte (mai precis in noaptea de duminica spre luni) de noua retorica democrata a „stabilitatii”. A fost suficient ca PD sa intrevada oportunitatea preluarii si a Ministerului Economiei, dupa cel al Apararii, pentru ca Partidul Democrat sa uite de anticipate si sa tina prelegeri privind „continuarea actului de guvernare”, „stabilitatea politica a tarii” si soliditatea aliantei cu PNL. Partidul Democrat nici macar nu a tras de timp, nu a asteptat nici votul pe buget ca sa vada cat de solid mai este mandatul lui Tariceanu, ci s-a repezit sa inhate portofoliul Economiei.
O fi el Tariceanu „molicean”, „slabicean” si gafeur, dar in ultimele saptamani a folosit cu maximum de eficienta toate parghiile de care dispune. A reusit sa impuna Cotrocenilor sacrificarea ereticului Flutur, facandu-i pe unii liberali care s-au urcat pe „platforma” lui Stolojan si Stoica sa aiba oarece cosmaruri. Si si-a luat si revansa, pacalindu-i pe oamenii lui Basescu cu portofoliul Economiei.
Au gresit acei petroliberali puri si duri care i-au reprosat lui Tariceanu „cedarile” in fata lui Basescu si a PD. Dincolo de faptul ca evolutia raportului dintre PD si PNL nu ii oferea multe solutii premierului, Tariceanu a procedat inteligent, redistribuind tortul puterii in favoarea democratilor. Prin tactica „cedarii”, el i-a facut intr-o mai mare masura pe democrati partasi la „borcanul cu miere”. Sau, mai popular spus, i-a adus pe democrati in macelarie. Astfel, Tariceanu doreste (si pare sa aiba sanse sa reuseasca) sa-si asigure linistea atat in guvern alaturi de PD, pe principiul „cainele nu pleaca de la macelarie”, cat si in Parlament, unde si-a externalizat aliatii umanisti condusi de oligarhul Voiculescu intr-o opozitie de fatada. In acest moment, singurele necunoscute care pot tulbura calculele lui Tariceanu sunt Traian Basescu si „Platforma liberala”.
Dupa ce a cedat PD portofoliile Apararii si Economiei, Tariceanu si-a permis chiar sa joace la cacealma trecand, la limita legii, Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii de la Ministerul Economiei in subordinea bolovanosului si fidelului Atanasiu.
Chiar daca PD spune acum ca renunta la Ministerul Economiei, iar Adriean Videanu vorbeste din nou de „sustinerea 101% a alegerilor anticipate”, conduita recenta a PD ridica semne de intrebare. Tocmai cand au crescut sansele pentru declansarea alegerilor anticipate, Partidul Democrat nu a vorbit de ele, incercand sa se insurubeze si mai temeinic in guvernare.
Se prea poate ca PD sa fi ajuns la concluzia ca anticipatele nu sunt posibile si sa amane separarea apelor, preferand un razboi de uzura contra premierului Tariceanu. Este o solutie riscanta, caci activitatea guvernului va fi blocata in continuare si erodarea guvernarii va incepe sa afecteze si Partidul Democrat. Deocamdata, imaginea este ca PD a dat inapoi de la anticipate, lacomindu-se la o sigla care mai era si golita smechereste de continut.
