Nu la vechea congregatie catolica ma voi referi in acest articol, ci la situatia libertatii de expresie, de credinta si mai ales de educatie in Romania. Caci propaganda in favoarea credintei a ajuns la noi prioritate guvernamentala. Cel putin asa transpare din noua varianta a reformei educatiei.
Afectata de conotatia negativa a primului termen din denumirea sa, catolica Propaganda fide nu mai exista. Organizatia catolica cu acest nume a disparut, lasand locul Congregatiei pentru evanghelizarea popoarelor. La fel ca precedenta, si noua congregatie este o institutie privata care, in limitele legislatiei nationale din tarile in care isi desfasoara activitatea, isi urmareste deschis obiectivele. La noi evanghelizarea va fi politica de stat, caci religia nu doar ca se preda in scoli, dar va deveni in noua varianta a legii invatamantului si disciplina de studiu, si obligatorie.
Ca propaganda religioasa e in plina inflorire e deja un truism. Dar ca aceasta urmeaza, mai nou, sa se desfasoare obligatoriu si in scoala, asta e o schimbare de paradigma. si, daca in scoala propaganda politica e interzisa, prozelitismul religios e nu doar tolerat, ci si incurajat. scoala, in principiu un spatiu public, deci neutru, s-a metamorfozat in principalul mijloc de propagare a credintei. si pentru a confirma aceasta tendinta religia trebuie sa devina obligatorie. Bisericile, ne spune ministrul Educatiei, o cer. Ba chiar si ministrul Culturii si Cultelor. si asta e suficient pentru ca statul sa se retraga, ca spatiul public sa fie cedat intereselor private.
Pana mai ieri, statul era ca si inexistent, in schimb propaganda comunista era omiprezenta si, bineinteles, obligatorie. Astazi statul, inca slab, se dovedeste foarte grabit lasand locul bisericilor, organizatiilor private, in domeniul educatiei. Dupa ce regimul comunist a distrus cu sistem statul, principalul sau inamic, aneantizand spatiul public in care cetatenii erau egali, cei 17 ani de tranzitie au fost insuficienti pentru a reabilita aceasta institutie. Atunci, o organizatie privata – partidul comunist – transforma statul intr-o anexa. Astazi, alte organizatii private – intre care si cultele – folosesc statul ca pe un instrument in atingerea propriilor lor obiective. Iar intre culte si stat nu exista convergente. Cel putin nu in acest domeniu. Caci statul trebuie sa faciliteze egalitatea cetatenilor asigurand neutralitatea spatiului public, pe cand cultele, chiar si in cazul ecumenismului, nu pot neglija diferentele confesionale. Or, daca statul renunta la neutralitatea sa, nu mai poate fi arbitru, ci devine parte, deci partinitor. si statul de drept nu ramane decat o amintire. Retragerea statului nu este grava in sine, ci prin consecinte: afecteaza transpunerea in practica a principiilor fundamentale ale democratiei precum libertatea si egalitatea tuturor. Iar recursul la traditie, ratiunea partizana sau interesul electoral nu pot constitui alibiuri. Faptul ca majoritatea romanilor sunt crestini si ca dintre acestia majoritatea sunt ortodocsi nu creeaza vreo obligatie suplimentara pentru stat. Educatia, indiferent unde se desfasoara, in institutii publice sau private, tine de spatiul public si trebuie sa asigure conditiile egalitatii dintre cetateni.
Cand religia, iar nu istoria religiei ori vreun alt domeniu al stiintei referitor la religie devine disciplina de studiu, o schimbare radicala de viziune se produce. In aceste conditii, scoala nu se mai poate revendica de la stiinta, iar spiritul critic, fara de care libertatea nu are sens, nu se mai poate dezvolta. Mai mult, vechea disputa dintre religie si stiinta este astfel revigorata. Sa ne mai miram atunci cand teoria evolutiei este trimisa in derizoriu in scoli, iar pe canalul public de televiziune este deconspirata ca o ipoteza? si asta chiar daca creationismul nu e o teorie stiintifica, iar biserica catolica a acceptat inca de la enciclica Humani generis a lui Pius al XII-lea, in 1950, ca nu exista opozitie intre evolutionism si doctrina credintei. Mai recent, in 1996, papa Ioan Paul al II-lea declara ca viziunea evolutionista despre lume este "mai mult decat o ipoteza". Iar papa Benedict al XVI-lea il urma, declarand in 2006, la Rimini, in fata a 7.000 de tineri, ca "e firesc si util de a invata stiinta lui Darwin, dar nu si darwinismul ideologic". Adevarul credintei nu poate fi contrapus neproductiv adevarului stiintei. Cele doua nu numai ca nu sunt concurente, ci, mai mult, ele pot deveni complementare.
Propagarea religiei le revine bisericilor, care au libertatea totala de a o realiza in spatiile de cult, nu si in spatiul public. Orice s-ar intampla, religia va fi un permanent teren al disputei. si, pentru ca tinerii sa poata alege confesiunea in deplina cunostinta de cauza, educatia lor generala trebuie separata de cea religioasa. Ar fi chiar in spiritul libertatii crestine. Iar alegerea confesiunii nu ar mai fi rezultatul automat al propagandei, ci al alegerii libere.
Cristian Pirvulescu este politolog si profesor la SNSPA
