Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a dezbatut textul raportorului suedez Goran Lindblad privind condamnarea internationala a crimelor comise de regimurile totalitare comuniste. Totalitarismul rosu s-a soldat cu aproape 100 de milioane de victime pe tot cuprinsul planetei, victime ce au rezultat in urma unor politici deliberate de eliminare a opozantilor sau a unor intregi categorii de populatie “incompatibile cu noul model de societate”. Procesul comunismului dorit de Europa vizeaza atat condamnarea crimelor si a criminalilor, cat si corecta informare a opiniei publice asupra a ceea ce a insemnat acest regim tocmai pentru ca astfel de orori sa nu se mai produca. Raportorul Lindblad observa ca prabusirea regimurilor comuniste in Europa Centrala si de Est nu a fost urmata de o ancheta internationala asupra crimelor comise de acestea, asa cum s-a intamplat dupa prabusirea nazismului.
Oarecum neobisnuit este faptul ca initiativa cu procesul totalitarismului rosu prezentata Consiliului Europei nu a venit din partea unei tari foste comuniste, ci din partea unui politician suedez. Explicatii pentru acest paradox putem incerca. Cel de-al doilea razboi mondial s-a incheiat cu infrangerea nazistilor si dezmembrarea Germaniei, invinsii ajungand astfel la judecata istoriei si a tribunalului de la Nurnberg. Anchetatorii acuzarii din respectivul proces au descoperit si o parte din crimele in masa comise de comunistii rusi, dar ele au fost sterse cu buretele vremii de atunci pentru ca Uniunea Sovietica era victorioasa si aliata a marilor puteri occidentale. A urmat razboiul rece, dupa care, spre sfarsitul secolului trecut, comunismul a inceput sa se prabuseasca sub presiuni interne, dar si cu ajutor extern.
N-a fost un razboi cu invinsi si invingatori, pentru a putea urma un proces al comunismului impus de comunitatea internationala, chiar daca o mare parte din crime erau cunoscute sau fusesera descoperite intre timp.
Mult mai important este faptul ca in tarile Europei de Est si de Sud-Est comunismul s-a prabusit, dar nu si comunistii. Fostii nomenclaturisti sau lucratori ai politiei politice s-au repozitionat pe scena politica, fie sub aceeasi denumire, fie sub blana democrata, dar au intrat in forta si pe scena economico-financiara astfel incat sa poata face jocurile puterii pe termen lung. Asa ca cine sa declanseze procesul comunismului? Cei cativa fosti detinuti politici scapati de prin gulaguri? O intreaga generatie de intelectuali a fost distrusa, regimul rosu lucrand apoi la “omul nou”, usor de manipulat si dupa o eventuala cadere a comunismului. Ceea ce s-a si intamplat. In Europa, Romania a fost singura tara in care comunismul s-a prabusit violent, cu pierderea a peste o mie de vieti omenesti. Nu s-a aflat nici macar cine i-a ucis pe acesti oameni, daramite sa fi inceput procese pentru crimele din perioada de inceput a comunismului! Din nou: cine sa le inceapa? Fostii securisti sau informatori ai acestora care astazi sunt multimiliardari? Fostii nomenclaturisti care au preluat imediat conducerea tarii, dar au ocupat rapid si ecranele televizoarelor “libere” pentru a ne fi profesori de democratie “originala”? Este foarte important daca aceasta initiativa a Consiliului Europei se va solda cu urgentarea trimiterii in judecata a criminalilor, pentru a mai elibera astfel scena politica. Dar si cu radiografierea exacta a totalitarismului rosu. Macar tinerele generatii sa inteleaga cum s-a ajuns de la utopie la moarte de om, tocmai pentru ca astfel de idei sa nu mai produca omucideri in masa fara nici un vinovat.
