In urma cu peste un secol, Europa era in mare fierbere. Iminenta razboiului ruso-turc agita toate spiritele, intrucat conflictul nu se limita doar la cele doua puteri, statele limitrofe isi puteau pastra cu greu starea de neutralitate. Romania era intr-o situatie extrem de delicata. Avand marea nesansa de a se invecina cu colosul de la nord, dupa cum bine denumea P.P. Carp Rusia, tara noastra era impartita in doua curente: unul contra si altul pentru participarea noastra in conflictul ruso-turc. De fapt, la un moment dat, impotriva razboiului era toata clasa politica, conservatori, liberali si independenti, iar pentru era o singura persoana: printul Carol I, care urmarea promisiunea facuta cancelarului Bismark de a scoate tara peste care va domni de sub suveranitatea Portii. Dupa indelungi explicatii, Carol I convinge totusi o buna parte a clasei politice ca Romania sa incheie o intelegere cu Rusia, lucru care se si materializeaza la inceputul lunii aprilie a anului 1877, unul dintre principalii artizani fiind marele om de stat Mihail Kogalniceanu. Rusia insa nu asteapta ratificarea Conventiei de catre Parlamentul roman si patrunde pe teritoriul Moldovei in ziua de 11 aprilie. Parlamentul este convocat la 14 aprilie, discursul tronului prezinta extrem de clar programul razboiului. Multe voci insa se opun, dintre care se distinge junimistul conservator P.P. Carp. In 17 aprilie 1877, Carp respinge orice incercare de alianta cu Rusia, intrucat Tratatul de la Paris ne dadea sapte garantii, pe cand cel cu Rusia, doar un singur protector.
Cateva zile mai tarziu, acelasi Carp rosteste o fraza al carei sens urma a fi denaturat de adversarii sai politici, dar care urma sa se implineasca: "Sa dea Dumnezeu ca evenimentele sa ma dezminta, dar sunt sigur ca vom trece ca aliati peste Dunare! Tot ce putem spera este ca Puterile, la incheierea pacii, sa mentina la noi statu quo”. Iar istoria urma sa ii dea dreptate imediat dupa razboi, cand Romania isi castiga independenta, dar pierde Basarabia de Sud, in contextul in care armata romana a dat turcilor loviturile de gratie la Grivita, Rahova, Plevna si Smardan. Cu toate framantarile politice, la 26 aprilie armata era mobilizata, 50.000 de soldati sub arme, 180 de tunuri pe malul Dunarii si Garda Nationala gata de apel. In mod evident, turcii nu au ramas impasibili la aceasta desfasurare de forte si bombardeaza localitatile romanesti de la Dunare. Practic, luna aprilie a marcat inceputul razboiului ruso-turc, la capatul caruia Romania urma sa-si castige mult visata independenta nationala, dar platea un pret nemeritat.
Cine erau marii oameni politici? Ion C. Bratianu, Mihail Kogalniceanu, C.A. Rosetti, Titu Maiorescu, Ion Ghica, Dumitru Sturza, P.P. Carp.
Cine sunt politicienii lunii mai 2006? Cred cu tarie ca este un sacrilegiu sa-i trecem in acelasi text alaturi de colosii mentionati mai sus. Daca in urma cu un secol marii oameni politici ai natiunii romane, cu disputele aferente, aduceau alaturi de soldatul roman independenta nationala, nu stiu prin ce se pot recomanda micii politicieni ai vremurilor noastre. Sigur, vorbim despre un eveniment si o conjunctura care nu au nici o legatura cu ce se intampla in prezent. Pentru a fi mai clar, va propun un exercitiu de imaginatie: mutati politicienii din 2006 in 1877. Credeti ca s-ar fi descurcat asa cum au reusit marii nostri inaintasi? Uneori ma gandesc ca nu facem parte din aceeasi natiune. Ca politicienii anului 1877 au alti urmasi, ce nu se regasesc in Romania anului 2006. Ce poate avea in comun Bratianu cu actuala clasa politica? Sau Carp? Sau Maiorescu?
Este evident ca prezentul in care traim cu greu poate intra in cartile de istorie. Poate face insa cariera intr-un film de comedie.
