Istoria centenară a premiilor Nobel abundă în detalii şi cifre insolite, editorii AFP selectând câteva exemple, în contextul în care sezonul prestigioaselor trofee debutează luni, cu cel acordat pentru medicină, relatează Mediafax.
241 de candidaţi, acesta este numărul record de propuneri pentru premiul Nobel pentru pace din 2011. Printre acestea figurează 53 de organizaţii. Cu excepţia câştigătorului, numele propunerilor vor fi dezvăluite abia peste 50 de ani.
Şase laureaţi au refuzat premiul Nobel. Ultimii doi şi singurii care au făcut-o din proprie iniţiativă sunt scriitorul francez Jean-Paul Sartre (Nobel pentru literatură pe anul 1964) şi premierul vietnamez Le Duc Tho, care a refuzat să împartă premiul Nobel pentru pace pe anul 1973 cu americanul Henry Kissinger. Totodată, Adolf Hitler i-a obligat pe Richard Kuhn (chimie, 1938), Adolf Butenandt (chimie, 1939) şi Gerhard Domagk (medicină, 1939) să-şi refuze premiile, în timp ce guvernul sovietic l-a forţat pe Boris Pasternak să refuze premiul Nobel pentru literatură în 1958.
Trei laureaţi se aflau în închisoare în momentul în care au fost anunţaţi drept câştigători: pacifistul şi jurnalistul german Carl von Ossietzky (1935), militanta Aung San Suu Kyi (1991) din Myanmar şi disidentul chinez Liu Xiaobo (2010).
Cel mai bătrân laureat Nobel este americanul de origine rusă Leonid Huwicz, care a primit la vârsta de 90 de ani, în 2007, premiul pentru economie. El a trăit doar câteva luni după ce a primit acest premiu şi a decedat în iunie 2008.
Romanciera britanică Doris Lessing, a fost în 2007, la 87 de ani, cea mai în vârstă laureată a unui premiu Nobel, primindu-l pe cel pentru literatură. Lessing a catalogat primirea acestui premiu drept „o catastrofă”, deoarece din cauza lui nu mai are timp să scrie.
Britanicul Lawrence Bragg (premiul Nobel pentru fizică pe anul 1915) avea 25 de ani când a primit această distincţie şi a rămas până în prezent cel mai tânăr laureat din istoria Nobel. Germanul Werner Karl Heinsenberg (Nobel pentru fizică pe anul 1932) avea 32 de ani. Scriitorul britanic Rudyard Kipling este cel mai tânăr laureat al premiului Nobel pentru literatură, având 42 de ani atunci când a primit acest premiu, în 1907.
Italianca Rita Levi-Montalcini (premiul Nobel pentru medicină pe 1986) este, la 102 ani, cel mai în vârstă laureat şi singurul centenar în viaţă. Ea a primit premiul pentru cercetările în domeniul factorilor de creştere. Americanul William Knowles (Nobel pentru chimie pe anul 2001) îi urmează, el împlinind pe 1 iunie 93 de ani, pe locul al treilea în top fiind americanul John Fenn (Nobel pentru chimie pe anul 2002), mai „tânăr” cu două săptămâni.
În familiile Nobel, şase perechi tată-fiu au primit câte un premiu Nobel. În schimb, a existat câte o singură pereche tată-fiică şi mamă-fiică printre aceşti laureaţi. Istoria familiei franceze Curie se confundă cu cea a premiilor Nobel: în 1903, cuplul Pierre şi Marie Curie a fost recompensat cu premiul pentru fizică; în 1911, Marie Curie (născută Sklodowska), prima femeie laureată a unui premiu Nobel, primeşte un nou trofeu, însă pentru chimie, devenind singura femeie dublu laureată. În 1935, fiica sa, Irène Joliot-Curie şi soţul acesteia, Frédéric Joliot, primesc la rândul lor un premiu Nobel pentru chimie. Sora mai mică a Irènei, Eve Curie, se va căsători cu Henry Richardson Labouisse, care, în calitate de director al UNICEF, va primi în n umele acestei agenţii a ONU un premiu Nobel pentru pace, în 1965.
Din 1901, anul în care au fost atribuite primele premii Nobel, 41 de femei au fost premiate, comparativ cu 776 de bărbaţi. De la înfiinţarea lui, în 1968, nicio femeie nu a primit premiul Nobel pentru economie până în 2009, când a fost decernat americancei Elinor Ostrom. În fizică, doar două femei, comparativ cu 185 de bărbaţi, au câştigat premiul Nobel, iar din 1963 acest trofeu nu a mai fost acordat niciunei reprezentante a sexului frumos.
Engleza se află pe primul loc în topul limbilor în care scriu laureaţii premiului Nobel pentru literatură, cu 26 de câştigători, urmată de franceză şi germană (13), spaniolă (11), italiană şi suedeză (6), rusă (5), poloneză (4), norvegiană şi daneză (3), greacă şi japoneză (2). Araba, chineza şi occitana, printre altele, sunt reprezentate de câte un laureat.
