Sobolan in bucatarie!
Ratatouille
Productia: SUA, 2007 z z Regia: Brad Bird z z In distributie (voci): Patton Oswalt/Gabriel Covesteanu, sir Ian Holm/Constantin Barbulescu, Lou Romano/Florin Ghimpu, Janeane Garofalo/Ilinca Ivanov, Peter O’Toole/Boris Petroff, Brad Garrett/Alexandru Arsinel z z Film distribuit in Romania: Prooptiki Romania
Ca orice productie Pixar care se respecta, si Ratatouille (care e o astfel de productie) are inainte de inceput o mica gluma animata. si aici aflam ca… totul a plecat de la un pranz. Un pranz la care a participat intreaga echipa si unde s-a pus intrebarea: si acum ce va urma?! Asta se intampla cu mai bine de un deceniu si jumatate in urma, pranzul era dupa prima productie si primul succes al echipei: Toy Story. Cum toti au fost de acord ca pranzul luat in echipa e parca mai gustos, s-au hotarat sa il repete si asa s-a nascut si Toy Story 2 si Monster, Inc. si Finding Nemo si The Incredibles si Cars si, acum, Ratatouille. Povesti pentru toate varstele spuse pe computer cu maximum de tehnologie (de varf), de profesionalism, de inventivitate si de creativitate. si atunci cand totul e la cota de maxima calitate, evident marca Walt Disney, stim la ce sa ne asteptam: o poveste mestesugit adusa din condei si plina de invataminte, personaje ciudate (poate) dar, in mod sigur simpatice si atasante, cu mult umor si talc, cu multe intamplari care de care mai hazlii, cu momente de duiosie, dar si momente bine ritmate, cu muzica buna si bune sentimente si cu regretul ca filmul s-a terminat.
Acum, cand scriem aceste randuri, cam toata lumea stie despre ce e vorba in Ratatouille: un sobolan (Remy – francez de origine), desi nascut si crescut in gunoaie (ca orice sobolan, deci ca tatal si fratele lui), este nu doar un gourmet, dar – mai ales – un excelent bucatar (Bucataras – asa e alintat si apelat de toti). Calitati pe care va avea ocazia sa le puna in aplicare cu ajutorul unui tanar stangaci, timid, aiurit – numit Linguini, angajat in bucataria unui faimos, odinioara, restaurant parizian al carui patron, Auguste Gusteau, avea ca deviza: oricine poate gati! Un subiect ofertant si impanat din belsug cu povesti adiacente ce aduc suspans, ritm, tandrete si voiosie si ne trimit cu gandul la alte filme clasice ale istoriei filmului de animatie: Apoi numele personajului trebuia sa aiba legatura cu bucataria (franceza): ra§ sobolan (in franceza), ratatouille § o specialitate frantuzeasca, un (fel de) ghiveci de legume, mai ales de dovlecei. Desigur, ar mai fi multe de spus: si despre vocile (mari) care fac personajele filmului cuvantatoare. si, in special, despre Peter O’Toole, care isi imprumuta vocea personajului Anton Ego – un critic necrutator a carui parere putea sa faca un restaurant celebru sau sa il distruga. O’Toole a acceptat sa fie acest personaj atat de antipatic deoarece, arata el, "ceea ce il salveaza e faptul ca adora mancarea. Or, pot sa iert orice critic, in cazul in care critica si ceva ce iubeste". si, ar mai fi ceva de spus si despre vocile care asigura varianta in limba romana, unde intalnim in roluri de cateva replici nume cunoscute din lumea mass-media si cea mondena romaneasca: Dan Chisu, Horia Brenciu, Virgil Iantu. si ar trebui sa vorbim si despre placerea cu care se savureaza (asemenea unei mancari bune) acest film. Despre bucuria si sentimentul de bine ce te insoteste mult timp dupa ce ai iesit din sala de cinema. Dar ne oprim aici. Cel mai bine e sa mergeti sa vedeti Ratatouille si sa va convingeti singuri despre toate acestea. z
Banderas recidiveaza in regie
Ploaie de vara (El Camino De Los Ingleses)
Productia: Spania – SUA, 2006 z z Regia: Antonio Banderas z z In distributie: Alberto Amarilla, María Ruiz, Félix Gómez, Raúl Arévalo, Marta Nieto z z Distribuit de Transilvania Film
In vremurile de odinioara, un Banderas tanar si nesigur facea roluri comic-nevrotice pentru Pedro Almodóvar. Apoi a ajuns, via mai ales rolul iconic din Desperado-ul Robert Rodriguez, superstar la Hollywood, pierzandu-se progresiv in roluri tot mai de duzina. Prin 1999, a semnat un prim film, Crazy in Alabama, mai mult un vehicul pentru talentele comice ale sotiei sale, Melanie Griffith. Atunci, umorul negru si nebunia istoriei erau, din pacate, sabotate de niste nepotrivite si prea apasate accente antirasiste. Anul trecut a recidivat in regie, cu o poveste mai intimista, dar in nici un caz mai coerent structurata. Acest Summer Rain – titlul englezesc sub care filmul a rulat la Sundance – e un haos incredibil, frumos/pictural dintr-un punct de vedere vizual, dominat de tonuri aurii si sepia, si cadre supraexpuse, scaldate intr-o lumina calda, orbitoare, menita sa accentueze, ca si periodicele ralenti-uri, aerul nostalgic/oniric al povestii adolescentine.
Caci filmul, plasat in anii ’70 in Málaga, e centrat pe un tinerel
(Miguelito/ Alberto Amarilla) si vagile lui tentative de maturizare,
care nu constau in mai mult decat proclamarea unei dorinte de a scrie, activata, pare-se, de operatia periculoasa pe care o sufera intr-una dintre primele scene si de romanta neclara cu frumoasa Luli (María Ruiz). Totul punctat de mici intamplari si interactiuni cu alti, diversi membri ai comunitatii si obisnuitele trasnai adolescentine. Plus, evident, ceva scene mai decoltate – pentru care regizorul dovedeste intr-adevar o oarecare apetenta. Accentul nu cade pe naratiunea eterica ori caracterizarea personajelor care sunt mai curand niste schite frumusele, ci pe atmosfera nostalgic-elegiaca dupa o perioada de mult dusa, a inocentei si a confuziilor. si exact aerul asta e cel mai bun lucru care poate caracteriza despre al doilea efort regizoral al actorului Banderas, care o utilizeaza chiar pe fosta colega de Almodóvar (¡Atame!), frumoasa Victoria Abril, pret de un cameo, dar nu reuseste sa hotarasca exact ce vrea cu filmul… z
Un american si un chinez la Paris
Ora de varf 3 (Rush Hour 3)
Productia: SUA, 2007 z z Regia: Brett Ratner z z In distributie: Jackie Chan, Chris Tucker, Hiroyuki Sanada, Youki Kudoh, Noemi Lenoir, Yvan Attal, Henry O, Roman Polanski z z Film distribuit de InterComMedia
In 1998, Rush Hour propunea un inedit cuplu de politisti: detectivul american (mai exact, afro-american) Carter si inspectorul chinez Lee. Filmul avea ritm, umor, aventuri la tot pasul, exotism si, mai ales, avea doi interpreti Chris Tucker si Jackie Chan, care rezonau perfect ca duo, care au cucerit imediat publicul de pretutindeni. Rezultatul: un box office de 250 de milioane de dolari si sequel-ul Rush Hour 2. Din nou explozie de box office (peste 65 de milioane de dolari in primul week-end), iar Tucker – Chan au devenit cel mai amuzant si mai apreciat duo al marelui ecran. Acum a venit si numarul trei din serie – Rush Hour 3/ Ora de varf 3 – si incasarile de pana acum (peste 50 milioane de dolari in primul week-end) arata ca duoul respectiv, dar si reteta (aventuri si personaje exotice, trasnite ± umor cat cuprinde, ca sa nu mai vorbim de ritmul indracit) functioneaza fara gres. Un divertisment de calitate, cu momente memorabile (dirijarea traficului la ora de varf, de catre Carter, urmarirea asasinului ninja de catre Lee, soferul de taxi parizian (bucatica rupta din Taxi Driver al lui Scorsese), lupta pe viata si pe moarte de pe Turnul Eiffel (de mult nu am mai vazut o lupta atat de spectaculos si minutios orchestrata si o locatie atat de inteligent folosita), vesnicele si plinele de umor intepaturi ale francezilor la adresa americanilor si ale americanilor la adresa francezilor, distinsa contributie a lui Max von Sydow intr-un rol episodic si, nu in ultimul rand, amuzanta aparitie a regizorului Roman Polanski pe post de imprevizibil si imposibil detectiv francez. Asa ca mergeti sa vedeti filmul si pregatiti-va pentru Rush Hour 4.
