Între 1949 şi 1989, mai mult de trei milioane de oameni au părăsit Republica Democrată Germană (RDG- Germania de est, aflată sub control sovietic), ilegal şi în condiţii periculoase. Printre ei, şi peste 600 de sportivi, lucru care i-a determinat pe comunişti să-i califice drept „trădători”.
Sportivii care au fugit din RDG au fost monitorizaţi de Ministerul Securităţii de Stat (poliţia politică, prescurtată „Stasi”). Potrivit dosarelor scoase la lumină după 1990, între 1950 şi august 1989, Stasi a ţinut sub supraveghere 615 sportivi. În realitate, se pare că numărul celor care reuşiseră să fugă era mult mai mare, potrivit publicaţiei germane Der Spiegel.
La 50 de ani de la ridicarea Zidului Berlinului, Centrul pentru Istoria Sportului German organizează o expoziţie intitulată „Sportivii trădători ai ZOV” (ZOV- Zentralen Operativen Vorgang, organism prin care Stasi aduna informaţii, n.r. ), care prezintă poveştile a 15 sportivi care au fugit din RDG.
Puteţi vedea expoziţia aici.
Jurgen Kissner (68) a fost unul dintre ei. În Germania de Est, a fost dublu campion la ciclism. Mai târziu, a reuşit să ajungă campion şi în Germania vestică. În 1968, a câştigat, împreună cu echipa sa, medalia de argint la Olimpiada din Mexic. (Pentru prima dată, sportivii din Germania de Est şi de Vest au participat cu echipe diferite, după ce, în 1956, 1960 şi 1964 existaseră echipe mixte, n.r.)
Verdictul Stasi: drogat şi răpit ca să plece în Germania de Vest
Jurgen Kissner nu a avut voie să studieze educaţia fizică, pentru că familia lui nu avea origini sănătoase: tatăl lui era medic. Din acest motiv, s-a hotărât să fugă în vest.
Ciclistul a reuşit să plece în 1964, cu ajutorul unui fost coleg de şcoală, care locuia în Koln. Oraşul găzduia o cursă de calificare la Olimpiadă, care urma să hotărască cine va reprezenta Germania de Est. Sportivilor din RDG le era permis să treacă graniţele şi să vadă alte ţări. Kissner a fugit prin puţul liftului hotelului unde era cazat în oraş, potrivit Der Spiegel.
La o zi după ce a fugit, ofiţerii Stasi au adus-o pe mama lui Kissner în Koln. Poliţia politică se folosea deseori de membrii familiilor celor care fugeau ca să-i covingă să se întoarcă.
Totuşi, prietenul lui Kissner a reuşit să le aranjeze celor doi o întâlnire fără ştirea Stasi, însă mama lui l-a sfătuit să nu se întoarcă în RDG. Ea le-a spus ofiţerilor că copilul ei era de nerecunoscut şi că părea drogat. Stasi a clasat cazul: Kissner fusese răpit şi dus cu forţa peste zid.
Viaţa după fugă
Totuşi, la scurt timp după ce a ajuns în RFG (Republica Federală Germană), a aflat că prietenul care îl ajutase să fugă îi vânduse povestea unui tabloid, pentru câteva zeci de mii de mărci. Prietenia lor s-a sfârşit atunci.
Apoi, au început problemele cu colegii lui de echipă. Kissner făcea parte din cei patru oameni care concurau la Olimpiada din Mexic, la ştafetă, unde erau favoriţi la câştigarea medaliei de aur.
În ultima etapă, în care concurau împotriva Danemarcei, Kissner l-a atins pe unul din colegii lui de echipă cu mâna – lucru care era împotriva regulamentului – oficialii est-germani au cerut ca echipa să fie descalificată. Astfel, Danemarca a câştigat aurul. Ca un „porc comunist” ce era, Kissner s-a simţit responsabil. S-a retras din competiţiile sportive şi a hotărât să se devină profesor şi antrenor.
A câştigat 249 curse şi a suferit două hernii de disc, din cauza antrenamentelor. El îşi aminteşte că, într-o iarnă, pe când era încă în Germania de Est, mai mulţi sportivi primiseră „un sirop fierbinte”.
Mai târziu, Kissner a aflat că li se dădea arsenic, pentru a stimula formarea de celule şi fortificarea ficatului. „Probabil de aceea pot să beau aşa de mult astăzi”, a explicat el, dând din umeri.
