Raj Rajaratnam, cel mai bogat om din Sri Lanka, era şeful fondului de investiţii Galleon Group. Viaţa lui a luat o altă turnură când, în urmă cu câteva zile, a fost condamnat la 11 ani de închisoare pentru inside-trading (folosirea de informaţii confidenţiale din interiorul unei companii în scop propriu). Şi-a spus povestea profesorului de jurnalism de la New York University, Suketu Mehta, în Newsweek.
„Uită-te bine la fiul tău. N-ai să-l mai vezi mult timp”
În dimineaţa zilei de 16 octombrie 2009, Rajaratnam era în casa lui din New York şi se gândea ce haine îşi va lua la el în călătoria la Londra. Acolo, urma să lanseze pe piaţă un fond de investiţii de 200 milioane, pentru bursa din Sri Lanka. La 6.30 dimineaţa, cineva a sunat la uşă. Erau mai mulţi poliţişti şi bărbaţi în costume. Printre ei, un agent FBI, B.J. Kang, care, în timp ce-l escorta spre uşă, i-a spus: „Uită-te bine la fiul tău. N-ai să-l mai vezi mult timp. Soţia ta nu pare prea supărată. Asta, pentru că ea o să-ţi cheltuiască toţi banii”.
Interogatoriul a durat mai bine de opt ore. L-au pus în faţa unui laptop şi au dat drumul la înregistrări. Într-una, era el, discutând cu vechiul lui prieten şi fost coleg de facultate, Anil Kumar, despre afacerile de la McKinsey, unde lucra Kumar. În aceeaşi zi, Kumar şi un alt fost coleg de facultate, Rajiv Goel, au fost acuzaţi de tranzacţionare cu informaţii confidenţiale (inside-trading).
Doi agenţi FBI au încercat să-l convingă să vorbească. „În capul meu, îmi repetam că sunt din Sri Lanka, nu pot fi intimidat!”, povesteşte Rajaratnam. I-au propus un târg: dacă purta microfon în timp ce vorbea cu prietenul său, Rajat Gupta, fost director executiv al McKinsey, şi pleda „vinovat”, i s- ar fi redus pedeapsa la cinci ani. Pentru bună-purtare, ar fi scăpat chiar şi după trei ani.
Pe laptop, îşi auzea vocea, cerând mai multe informaţii despre companiile în care urma să investească. În schimb, binevoitorii urmau să poată face împrumuturi avantajoase.
Din cei 50 de oameni implicaţi în scandalul de inside-trading, aproape toţi au pledat „vinovat” şi au acceptat să poarte microfon. În schimb, el a pledat „nevinovat” şi nu a acceptat nici un fel de târg cu autorităţile. Acum, va fi închis pentru 11 ani. Procurorii ceruseră 19 ani şi jumătate.
„Sunt reguli şi reguli, care se aplică tuturor, nu contează cine eşti şi câţi bani ai”, explică Preet Bharara, avocatul omului de afaceri. „Asta nu au înţeles oamenii din Asia de Sud prea uşor. Sunt reguli şi în India, şi în Sri Lanka, dar acolo, regulile pot fi testate, ignorate de cei care au bani şi prieteni„, mai spune el.
Rajaratnam este imigrant. A crescut în teamă: de singalezii (el fiind tamil) din ţara natală, de capetele rase din Marea Britanie, unde a studiat şi de elitele de pe Wall Street, unde a făcut afaceri.
În 1971, pe fondul violenţelor dintre singalezi, majoritari discriminaţi în perioada colonială, şi tamili, minoritate sprijinită de britanici, familia lui a hotărât să emigreze în Marea Britanie. El învăţa la Londra, la şcoala unde învăţase şi autorul P.G.Wodehouse, care a scris despre perioada colonială. „Faţa i se luminează. ‘Am petrecut trei ani în camera aceea. Cei care învaţă la Dulvich îşi scriu numele în cameră. Când m-am mutat, i-am găsit numele pe perete şi mi l-am pus şi eu sub al lui”, povesteşte Rajaratnam.
„Noi n-am crescut citind Wall Street Journal”
Apoi, a studiat la Universitatea Sussex. Atunci, a mâncat şi prima bătaie pentru culoarea pielii şi a început să ia la el pudră de chilli, în eventualitatea în care va fi bătut din nou. Şi-a luat MBA-ul la Wharton. Din 600 de studenţi, numai 20 erau din Asia de Sud. Acolo a început proiectul Galleon. Mulţi dintre colegii lui aveau să lucreze pentru el.
„Ne-a fost greu să pătrundem pe Wall Street. Nu vreau să insult pe nimeni, dar acolo era o mafie evreiască, aşa cum, la Boston, era o mafie irlandeză”. Fiecare afacerist îşi angaja oamenii în funcţie de etnia lui. „Îi angajau pe ai lor, socializau cu ai lor”, îşi aminteşte Rajaratnam.
A fost printre primii bărbaţi din Asia de Sud care a lucrat pe Wall Street. „Noi n-am crescut citind Wall Street Journal. Noi n-am avut pe cineva care să cunoască pe altcineva care să ne ia un interviu. Nu aveam cunoştinţe care lucrau în domeniu, eram toţi străini”.
Pe Wall Street lucrau oameni care ştiau că vor să facă primul milion de dolari înainte să împlinească 30 de ani. Lui Rajaratnam i se părea ciudat. „Cultural, noi n-am putea să spunem asta. Noi eram prea timizi să spunem ‘vreau să fac o grămadă de bani’. Noi eram mult mai timizi”, povesteşte el pentru Newsweek. Omul de afaceri a observat că „americanii sunt oameni de vânzări şi negociatori înnăscuţi”. Când era copil şi tatăl lui nu-l lăsa să meargă la film, refuzul era un refuz. Acum, când el îi interzice fiului său să meargă la film, băiatul începe să negocieze.
Galleon
După câţiva ani în care a lucrat în industria tehnologiei, a pus bazele fondului de investiţii Galleon, numit după după corăbiile care transportau mirodenii şi fildeş din Sri Lanka în Europa. A început cu 300 milioane de dolari, în 1997. Un an mai târziu, Rajaratnam investea 7 miliarde de dolari. Era cel mai mare fond de investiţii din lume bazat pe tehnologie.
În 2007, o fostă angajată a Galleon, Roomy Khan, a fost prinsă de FBI cu mai multe nereguli, iar femeia a făcut un târg cu agenţii federali: le-a dat numele a 20 de deţinători de fonduri.
„Dintre ei, de ce au ales să te urmărească pe tine primul? Fondul meu era cel mai mare, răspunde el cu mândrie”, scrie jurnalistul.
El spune că, în ciuda insistenţelor avocatului şi chiar ale fratelui său mai mic, de a se umaniza în presă şi de a-şi aduce familia la tribunal, în timpul procesului, el a refuzat: „Suntem persoane discrete. Nu am vrut să-mi expun familia întrebărilor presei”, a explicat afaceristul.
Regretă ceva? „Probabil nu m-aş mai încrede atâta în oameni”, explică el, referindu-se la cei doi foşti colegi de clasă, care l-au trădat pentru o pedeapsă mai mică- înţelegerea cu FBI-ul. Anil Kumar, directorul executiv de la McKinsey, fusese angajat de Galleon pe postul de consultant. Rajiv Goel lucra la Intel de opt ani. La început, amândoi au pledat „nevinovat”, apoi şi-au schimbat opţiunea, la presiunea FBI-ului şi a înţelegerii avantajoase.
„Credeţi că lucrurile astea nu-i vor bântui?”
În discuţiile lui cu Kumar, Rajaratnam spune că credea că se aştepta ca directorul de la McKinsey să ştie ce informaţii are voie să-i spună, ca să nu fie acuzat de inside-trading. Acum, se simte foarte dezamăgit de trădarea celor doi indieni, mai ales că Goel îi era şi prieten apropiat. El dă vina pe „insecuritatea imigrantului, lucru pe care l-au simţit din cauza avocaţilor”.
Cu două săptămâni înainte de pronunţarea verdictului în cazul său, omul de afaceri a primit o ofertă din partea FBI-ului: să îl toarne pe Rajat Gupta, un alt asociat indian. „Băiatul lui Kumar a lucrat o vară la Galleon. Mă duceam în vacanţe cu familia lui Rajiv Goel. Familiile noastre se cunoşteau. Credeţi că lucrurile astea nu-i vor bântui? Acum , mi-au cerut să-l torn pe Rajat. Nu voi face ce mi-au făcut mie alţii. Rajat are patru fete”, explică Rajaratnam.
„În Sri Lanka, i-aş fi dat judecătorului 50.000 rupii şi ar fi stat la masa mea. Aici, am avut şansa mea. Justiţia americană este dreaptă”, punctează afaceristul.
„Atâţia ani, oamenii ăştia mergeau la aceleaşi cluburi de sport şi schimbau informaţii. Nu era un delict. Acum, când noi, imigranţii, facem acelaşi lucru este?”, este de părere fratele lui Rajaratnam.
Frunzele de palmier şi prezicerea din Singapore
Omul de afaceri i-a mai povestit jurnalistului de la Newsweek că un prieten de-ai lui s-a dus acasă, în Sri Lanka, la un ghicitor în frunze. „În general, nu cred în prezicători şi în astrologi. Dar ghicitul în frunzele de palmier e un obicei de câteva mii de ani. În zilele acelea, nu existau fonduri de investiţii. Mi s-a părut interesant. Până la urmă, mi-a spus că voi izbândi„, povesteşte el.
„Apoi, în urmă cu vreo doi-trei ani, sora mea a fost în Singapore. M-a sunat şi mi-a zis că un prezicător i-a spus că voi fi trădat de o persoană cu o aluniţă pe faţă. Mi-am amintit de asta zilele trecute, când am văzut o fotografie a lui Roomy Khan, care avusese o aluniţă mare pe faţă şi şi-o scosese chirurgical”.
Rajaratnam a spus că el va face recurs. În ciuda miilor de înregistrări care dovedesc contrariul, el susţine că este nevinovat.
